Infecţiile conjunctivale sunt afecţiuni frecvente, mai puţin grave, dar foarte derajante. Acestea au drept cauză unele bacterii sau virusuri. Printre simptomele conjunctivitelor bacteriene se numără senzaţia de mâncărime, senzaţia de arsură sau corp străin, iar din cauza secreţiei purulente ochii se lipesc dimineaţa la trezire. Conjunctivitele virale sunt foarte contagioase, putând determina epidemii. Unele conjunctivite pot lăsa sechele (cele cu chlamydii), de aceea este necesar un examen oftalmologic.

Ca urmare a costurilor ridicate de tratament şi a potenţialului invalidant asupra funcţiei vizuale, o altă problemă de interes public o reprezintă glaucomul, boală numită în popor „apă neagră“. Glaucomul este o boală în care nervul optic suferă, din cauza unei presiuni intraoculare nocive, presiune mai mare decât cea pe care o poate suporta ţesutul nervos din ochiul respectiv. Astfel, fibrele nervului optic şi unele celule ale retinei mor, iar vederea se depreciază ireversibil, până la orbire.

Trebuie precizat ca nu toţi oamenii suportă la fel aceleaşi nivele presionale, existând şi glaucoame cu presiune intraoculară normală. Întrucât predispoziţia de a dezvolta boală glaucomatoasă se poate moşteni, persoanele care au rude cu glaucom trebuie să se prezinte la controale oftalmologice periodice, măcar o dată pe an, în vederea investigaţiilor de specialitate.

Odată cu înaintarea în vârstă pot apărea afecţiuni caracterizate prin reducerea acuităţii vizuale. Scăderea acuităţii vizuale poate să apară brusc, de exemplu în cazul unui infarct retinian. Infarctul retinian apare la persoanele în vârstă, cu probleme cardiovasculare majore, şi este o afecţiune gravă, întrucât funcţia vizuală se recuperează foarte rar şi doar parţial. La fel se întâmplă şi în cazul infarctului pe nervul optic (neuropatia optică ischemică), o afecţiune în care scăderea acuităţii vizuale se produce lent.

Scăderea acuităţii vizuale poate să apară progresiv, de exemplu în cataractă, degenerescenţa maculară legată de vârstă sau neuropatia optică ischemică. Cataracta reprezintă opacifierea cristalinului, cu repercusiuni asupra funcţiei vizuale. Tratamentul precoce permite îmbunătăţirea semnificativă a vederii, cu condiţia ca retina să fie neafectată de alte boli. Singurul tratament eficient este cel chirurgical, cu extragerea cristalinului cataractat şi implantarea unuia artificial.

Degenerescenţa maculară legată de vârstă este cea mai frecventă cauză de pierdere ireversibilă a vederii la persoanele peste 50 de ani, în lumea dezvoltată.