Să luăm în calcul şi rezultatul, dar şi efortul depus

În cazul copiilor care se luptă cel mai mult cu plictiseala la biserică, să zicem, sau cu ordinea la ei în cameră sau cu răbdarea, este nedrept să comparăm comportamentul lor cu al altor copii, care nu au lupte în aceste privinţe.

- Am observat cât de mult te-ai străduit să fii atentă la biserică, i-am spus uneia dintre fiicele mele, care într-adevăr se străduise să fie atentă.

Nu se purta la fel de bine ca fraţii ei, dar ea ducea o luptă mai grea.

- Am observat că ai încercat să ai răbdare cu frăţiorul tău mai mic.

- Uite ce bine s-a purtat sora ta când aţi inclus-o şi pe ea în jocul vostru.

- Văd că încerci să o asculţi pe mama, i-am spus fiicei mele de zece ani, deşi ea bombănea îndepărtându-se.

A observa efortul înseamnă să respecţi copilul în lupta pe care o are de dus. Aceasta confirmă calea – trebuie în continuare să mergi la biserică, să ai răbdare, să-ţi faci curat în cameră, să îi tratezi pe ceilalţi cu respect şi să o asculţi pe mama, dar este o susţinere şi faţă de copilul tău ca persoană pe măsură ce el se orientează pe cale. Ei nu trebuie să fie perfecţi, dar trebuie să-şi ducă lupta. Astfel le transmitem că suntem de partea lor în tot acest timp.

Explică-le lupta pe care o duc şi atunci când iau decizii bune. 

Creşterea copiilor înseamnă mai mult decât să răspunzi adecvat la comportamente nedorite. Înseamnă şi să învăţăm cum să răspundem adecvat având în minte obiectivele noastre pe termen lung şi atunci când copiii se poartă bine. Deşi majoritatea părinţilor citesc cărţi despre creşterea copiilor pentru a descoperi cum să trateze un comportament nedorit, creşterea copiilor constă în a răspunde adecvat şi când se poartă frumos într-un mod care să îi înveţe obiectivele noastre pe termen lung. Putem să explicăm lupta pe care o duc copiii noştri atunci când fac ce e bine.

Observarea faptului că ei fac alegeri bune sau fac ce e bine este o altă modalitate eficientă de a-i învăţa cele referitoare la calea mântuirii, explicând izbânda lor în termenii valorilor pe care vrem să le transmitem.

- Ai avut multă răbdare cu sora ta.

- Ţi-ai împărţit jucăria cu fratele tău.

- Te-ai străduit mult să nu-i mai răspunzi obraznic mamei tale.

În aceste momente, le supunem atenţiei propriile lor alegeri bune, ceea ce întăreşte legătura dintre noi şi copil. Acestea sunt nişte modalităţi eficiente de a le transmite copiilor noştri că observăm că ei au o judecată sănătoasă, că se maturizează, că sunt capabili să ia decizii bune. Trebuie ca şi noi să devenim capabili să observăm aceste momente şi să le semnalăm copiilor noştri. În acest sens, îi susţin pe specialiştii care recomandă „să surprinzi momentele când copilul tău face lucruri bune”. Deşi ei sunt mereu copii buni, noi vrem „să îi surprindem făcând alegeri bune” şi le comunicăm când îi vedem trăind potrivit virtuţilor pe care Dumnezeu le-a revelat ca roditoare de o viaţă împlinită.

Copiii nu au nevoie să fie lăudaţi sau să li se spună că sunt grozavi, pentru că acestea sunt vorbe goale. Ei au însă nevoie să le fie recunoscute strădania şi deciziile bune. Astfel rămân atenţi la calea pe care am vrea noi să meargă în viaţă.

Majoritatea părinţilor se gândesc doar la comportamentul copiilor lor în toiul luptei şi ratează prilejul formidabil de a-i învăţa cum să trateze greutăţile de mai târziu. Deşi poate ne facem griji când aducem vorba de ceva negativ, unul dintre cele mai bune momente pentru a-i învăţa pe copii cum să înţeleagă lucrurile cu care se luptă este când revenim mai târziu la o greşeală a lor, după ce se vor fi liniştit un pic. Obiectivul nostru, când s-au mai liniştit lucrurile, nu este să-i împiedicăm să greşească (ceea ce n-ar fi trebuit oricum să fie un obiectiv pentru părinţi), ci să îi ajutăm să reflecteze la ceea ce s-a întâmplat.

Este important să menţionăm faptul că viaţa ne oferă multe prilejuri să ne apropiem de copiii noştri în contextul luptelor lor dacă şi noi învăţăm când şi cum să o facem. În asemenea momente este posibil ca ei să dea înapoi şi să învinovăţească pe altcineva, dar putem să ignorăm acest lucru şi, după ce îi ascultăm, să le reamintim că în casa noastră fiecare învaţă în fiecare zi să fie răbdător, bun, blând şi generos.

(Philip Mamalakis, Principii ortodoxe de creștere a copiilor: educarea lor pentru Împărăția lui Dumnezeu, Editura Sophia, București, 2017, pp. 124-126)

Îți mai recomandăm și: Cum îl pot învăța pe copilul meu să gestioneze corect eșecul?