Copiii odihnesc şi refac omul. Chiar ei sunt o refacere a omului. Ei rezumă: gingăşie şi frumuseţe, puritate, nevinovăţie şi credinţă. Chiar pe Iisus l-au odihnit copiii. Cei mari Îl amărau mereu. Copiii ajung în braţele lui Dumnezeu, fiindcă ei sunt cei mai aproape de El; modul lor de a fi e cel mai iubit de Dumnezeu. Înţelepţii Îl înţeleg pe Dumnezeu ca pe o necesitate în explicarea lumii. Copiii Îl au ca pe un Tată de pe celălalt tărâm. Iată de ce copiii sunt în Adevăr, pe când înţelepţii,  în afara lui.  În ochii copiilor, seninătatea e de culoarea cerului. Dumnezeu este mai real în împărăţia copiilor, decât într-un tratat de mecanică cerească. Dumnezeu şi copiii au înrudirea pe care noi, cei mari, o pierdem.

(Părintele Arsenie Boca, Ridicarea căsătoriei la înălţimea de Taină, Editura Agaton, Făgăraş 2002, p. 43-44)