Iată așa era Iisus: cel mai milostiv cu păcătoșii și păcătoasele, care-și mărturiseau păcatele, și în același timp prigonitor fără egal al păcatelor minții: fățărnicia, prejudecățile și viclenia. Ierta corupția trupească pocăită, dar n-a iertat niciodată corupția rațiunii.

A crede că ești în regulă cu Dumnezeu dând Templului zeciuială din izmă și mărar, urând dreptatea și iubirea, e o corupție a rațiunii: e a observa amănuntele și a pierde principiile. Iar când amănuntele se vor părea fără principii încetează și acestea.

(Părintele Arsenie Boca, Din învățăturile Părintelui Arsenie Boca – Rostul încercărilor, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2008, pp. 133-134)