Toată această nebunie a început la scurt timp după revoluția din decembrie 1989, când au apărut și pe la noi tot felul de filme despre Moș Crăciun, care este de multe ori confundat cu Sfântul Nicolae. În filme ni se arată reprezentat ca fiind un bătrânel gras, cu obrajii roșii, îmbrăcat, desigur, în roșu, căsătorit cu o bătrânică grasă și mereu binevoitoare, iar cei doi locuiesc la Polul Nord. Puțini știu, însă, că Moș Crăciun este un personaj legendar, originar din creștinismul occidental, descris ca fiind aducător de cadouri pentru toți copiii cuminți în noaptea de Ajun (24 spre 25 decembrie). Povestea variază de la o zonă la alta, în funcție de clima în perioada Crăciunului, dar și în funcție de cultura zonei.

Moș Crăciun a beneficiat de o publicitate extraordinară și așa s-a ajuns în punctul în care, aproape toți copiii cred că el locuiește în Laponia, unde are un atelier de jucării în care lucrează ajutoarele moșului – elfii – niște pitici din mitologia germană. În aproape toate filmele de acest gen se arată că moșul, care trebuie să ducă în noaptea de ajun cadouri tuturor copiilor cuminți, pățește ceva rău: fie i se strică sania zburătoare, fie dispare vreun ren, fie uită vreun cadou; cert este că, printr-o magie sau intervenție uluitoare, reușește să salveze Crăciunul. Reprezentarea Moșului a luat naștere în America de Nord, în secolul al XIX-lea, și a fost promovată, de-a lungul timpului, prin cântece, radio, televiziune, cărți pentru copii, tradiții familiale, filme și publicitate.

Problema apare, însă, când uităm semnificația reală a Crăciunului – Nașterea Domnului – și credem că Moș Crăciun, cadourile și masa copioasă în familie sunt singurele bucurii ale acestei sărbători sfinte. Sunt foarte mulți copii care nu știu cu exactitate însemnătatea Crăciunului, și care cred, ca în filmele de duzină mai sus amintite, că totul trebuie să se termine cu bine, într-o notă foarte optimistă – ceea ce nu este rău, pentru că orice om are nevoie de încredere și bunătate, dar nu e suficient. 

Să nu uităm, însă, că Nașterea Domnului Iisus Hristos reprezintă motivul real pentru care sărbătorim Crăciunul, nu un bătrânel drăguț și haios, grăsuț și cu barbă lungă albă, care zboară cu sania pretutindeni în lume și aduce cadouri.

Să nu ne lăsăm influențați de tendințele lumii contemporane și să nu uităm ce reprezintă, de fapt, Crăciunul: venirea în lume a Mântuitorului nostru Iisus Hristos pentru a ne mântui. Să medităm la acest lucru și să ne pregătim cum se cuvine de această sărbătoare: prin spovedanie și împărtășanie, mergând la biserică împreună cu familia, primind colindătorii etc. 

Să nu dăm prea multă importanță invențiilor comerciale și să ne bucurăm cu adevărat de Nașterea lui Hristos!