Această mărturisire publică de mai jos, aparținând unui ginecolog sârb, Stoian Adasevici, este cutremurătoare:

„Sunt medic, îmi cunosc faptele, sunt vinovat de toate grozăviile pe care le-am comis lucrând în calitate de ginecolog și sunt dator să dau mărturie, să trag un semnal de alarmă, să avertizez că întreruperea sarcinii este în fond o crimă asupra copilului nenăscut, lipsit de apărare. Din atribuțiile profesiei mele făceau parte și avorturile legale. Pe atunci nu știam că săvârșesc o crimă, dar acum știu și pot să afirm că păcatul meu înaintea lui Dumnezeu este mare. În facultate am învățat că copilul vine la viață imediat ce se naște, odată cu primul său țipăt. Înainte de acest țipăt, în facultate ne-au învățat că el există doar ca unul dintre organele mamei sale: la fel ca un dinte, ca un rinichi, ca apendicele intestinal. Am făcut între 48000 și 62000 de avorturi! Aceasta este ca și cum aș fi făcut să dispară un întreg oraș!

Infanticidul în pântecele mamei este un păcat cu mult mai mare și mai grav decât simpla crimă, deoarece embrionul din uter se află în imposibilitatea de a se apăra și în același timp nu are nicio vină; în tot neamul omenesc, el singur este fără păcat personal, de vreme ce nici măcar nu s-a născut.

Ca societate, suntem datori să protejăm copilul din punct de vedere medical, etic și juridic, întrucât el trebuie să se bucure de toate drepturile pe care le are o persoană majoră. Aceasta este datoria noastră față de toate mădularele societății”.

(Monahul Moise Aghioritul, Cuviosul vameș și sfântul risipitor, Editura Egumenița, Galați, 2016, pp. 142-143)