Creştinul este asemenea cuiva care trăieşte în trei dimensiuni, într-o lume în care cei mai mulţi dintre oameni trăiesc numai în două dimensiuni. Când trăieşti liber şi într-o dimensiune de eternitate, este inevitabil să consideri că este ceva care nu merge şi să ai impresia că eşti într-un echilibru nestabil. Primii creştini se găseau confruntaţi cu aceeaşi problemă atunci când declarau că n-au alt împărat decât pe Dumnezeu. Li se spunea: “Dacă vorbiţi astfel, sunteţi lipsiţi de loialitate faţă de împăratul nostru!”. Şi erau persecutaţi. Dar singurul mod de a fi loiali faţă de lumea bidimensională, este de a fi în primul rând loial faţă de lumea tridimensională. Dacă trăim cu adevărat în trei dimensiuni – şi nu în două, visând pe cea de a treia – atunci viaţa devine bogată şi plină de semnificaţii. Astfel au trăit primii creştini şi la rândul nostru ne stă în putere să facem acelaşi lucru, astăzi.

(Antonie Mitropolit de Suroj, Şcoala Rugăciunii, Sfânta Mănăstire Polovragi, 1994, pp. 16-17)