Ştim cu toţii că Biserica noastră este împotriva practicilor legate de yoga. De ce nu sunt îngăduite?

Motivele pentru care Biserica este împotriva practicilor legate de yoga sunt atât de numeroase, încât este imposibil a le prezenta exhaustiv în câteva rânduri, astfel că vom reţine doar câteva argumente. Yoga nu este nici o gimnastică medicală şi nici o simplă psihotehnică menită să procure liniştea interioară, ci o practică religioasă specifică religiilor orientale, puternic ancorată în cadrul lor doctrinar şi conceptual, care contravine credinţelor fundamentale ale creştinismului. De pildă, yoga implică ideea de reîncarnare determinată de karma acumulată în vieţile anterioare, yoghinul urmărind ca scop final eliberarea de lanţul reîncarnărilor şi scufundarea până la neantizare în Absolutul impersonal. Având în vedere şi numai acestea, este evident că yoga contrastează în punctele sale fundamentale teologia, antropologia şi soteriologia creştine, astfel încât orice apropiere a credinciosului de această practică implică o îndepărtare a sa de adevărul de credinţă propovăduit de Biserică. În consecinţă, atitudinea Bisericii faţă de yoga nu ar putea fi alta decât cea faţă de alte rătăciri de la calea mântuirii.

Care sunt efectele negative ale practicilor yoga?

Efectele negative ale acestor exerciţii sunt evidente în plan social, medical şi spiritual. Din punct de vedere social, practicantul acestora se autoizolează. Relaţiile cu familia, prietenii sau colegii nu mai au nici o valoare pentru el, yoga şi celelalte sisteme ascetico-mistice orientale implicând o importantă doză de egoism. Spre deosebire de credinciosul creştin autentic, yoghinului nu-i pasă de semenii săi şi niciodată nu-l veţi auzi rugându-se pentru ei, propria împlinire prin meditaţie devenind unicul obiectiv al vieţii sale, pe lângă care nu mai „încape“ şi grija pentru ceilalţi. Din punct de vedere medical, prin diete recomandate drept „yoghine“, mulţi şi-au pierdut sănătatea trupească, instaurând grave şi uneori ireversibile dezechilibre în organism. Dar cele mai importante efecte medicale negative sunt cele asupra psihicului, ceea ce a făcut ca nu doar Biserica să aibă o atitudine negativă la adresa acestor practici, ci şi numeroşi psihologi şi psihiatri. Aceştia din urmă au constatat că yoga provoacă serioase tulburări psihice în rândul unora dintre practicanţi, precum delir, halucinaţii, dificultăţi de concentrare, anxietate, agitaţie etc. Pentru mulţi, astfel de stări patologice au impus ajutor de specialitate, prin internarea în spitalele de psihiatrie, în timp ce pe alţii i-au condus la sinucidere. Iar incidenţa acestor cazuri nu este atât de redusă, pe cât încearcă unii maeştri yoghini să ne facă să credem, mulţi dintre noi cunoscând persoane care, după ce au început să practice yoga, au devenit de nerecunoscut, şi nu în sensul bun al termenului. Din punct de vedere spiritual, yoga reprezintă cu adevărat o rătăcire a căii spre mântuire, o orbecăire prin sinuoase tenebre lipsite de finalitate autentică. Şi cu cât se adânceşte mai mult pe aceste căi, cu atât practicantul se depărtează de Hristos, „Calea, Adevărul şi Viaţa“, şi de mântuirea, care nu poate fi aflată decât prin El.