Nunta este doar începutul vieții voastre împreună. Aveți în față viitorul vostru ca pereche. Pentru că ați ajuns să vă cunoașteți unul pe altul, sunteți încredințați că această persoană este cea potrivită să vă fie partener – nu numai pentru acum, ci în toate zilele care vă așteaptă. Ceea ce spuneți este: „Cred în noi. Cred în tine și o să îți păzesc inima. Și cred că și tu, la rândul tău, o să îmi păzești inima.

Legătura pe care, ca soț și soție, o aveți cu Dumnezeu este importantă. Cu cât credința voastră în Dumnezeu este mai mare, cu atât mai puternică devine încrederea pe care o aveți unul în altul. Pentru a vă construi relația, e nevoie să fiți dispuși să vorbiți despre credința voastră în Dumnezeu. S-ar putea să nu vă aflați amândoi în același punct în relația cu Dumnezeu. Dar când vorbiți despre credința voastră (sau despre lipsa credinței) și vă acceptați unul pe altul în punctul în care vă aflați, credința voastră în Dumnezeu ca soț și soție va începe să crească. În măsura în care vă manifestați credința împreună, veți descoperi că încrederea voastră unul în altul va crește și ea.

Nu o singură dată, atunci când a vindecat pe cineva, Mântuitorul a spus: „Credința ta te-a vindecat”. Încrederea pe care o aveți în partenerul și în căsnicia voastră poate vindeca momentele de cumpănă care pot apărea în relația voastră.

Nu vă amăgiți. Diavolul încearcă mereu să vă tulbure și să vă distrugă nu numai viața, ci și credința – credința voastră în Dumnezeu și încrederea unul în altul. Când vă pierdeți credința, căsnicia voastră începe să se șubrezească. Așa că rugați-vă neîncetat și cereți Domnului să vă întărească credința în El și încrederea unul în altul.

E nevoie de încredere pentru a vă arăta așa cum sunteți partenerului vostru. Trebuie să aveți încredere că acesta nu vă va trăda. Într-o căsnicie, alegem să dezvăluim mai mult din ceea ce suntem soțului/ soției. Îi vom dezvălui unele lucruri pe care le cunoaștem despre noi înșine, dar și lucruri pe care nu le conștientizăm despre noi înșine. Cu această persoană specială am ales să riscăm să fim surprinși arătându-ne așa cum suntem, în intimitatea relației noastre.

Acesta este motivul pentru care a nu fi credincios celuilalt lovește chiar în inima relației. A nu fi credincios este o trădare a fundamentului însuși al unei relații, pentru că desconsideră exclusivitatea și unicitatea acestei relații speciale. A nu fi credincios afirmă pur și simplu că relația de căsătorie nu e decât una printre alte relații pe care cineva ar putea alege să le aibă simultan. (...)

Fiindu-ne credincioși unul altuia, noi proclamăm căsătoria ca fiind o relație exclusivă. „De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va uni cu femeia sa și vor fi amândoi un trup” (Facerea 2, 24). În multe dintre ceremoniile de nuntă din Apus, mirele și mireasa își făgăduiesc unul altuia că vor renunța la toți ceilalți și se vor lipi unul de altul „până când moartea ne va despărți”. Prin fidelitate, păstrăm unicitatea relației noastre păzindu-ne unul pe altul cu o iubire demonstrată de credincioșia noastră.

Relația de căsătorie este una exclusivă. Asta nu înseamnă că nu există și alte relații, secundare. Părinții continuă să facă parte din viața noastră, la fel și prietenii. Dar, pentru un bărbat, soția este întotdeauna pe primul loc, înaintea părinților și a oricărui prieten, bărbat ori femeie. La fel, pentru o femeie, soțul este întotdeauna pe primul loc, înaintea părinților și a prietenilor.

Pot fi multe relații secundare, dar o singură relație primordială. Relația de căsătorie ne cere să îi recunoaștem statutul de relație diferită de toate celelalte. Celelalte tipuri de relații ne pot solicita loialitatea, dar căsătoria e dincolo de toate celelalte relații și ne cere ca fidelitatea față de soț/soție să fie transformată în credincioșie.

(Constantine Nasr, Arta căsniciei: cum să rămâneți împreună când lumea vă desparte, Editura Theosis, Oradea, 2021, pp. 98-102)

Îți mai recomandăm și: Căsnicia este arta prin care două persoane învață să danseze grațios prin viață, în același ritm