încredere

Să avem încredere în cei pe care-i iubim și să cerem mereu ajutorul lui Dumnezeu!

Trebuie să ţinem minte că, dacă iubim pe cineva, trebuie neapărat să avem încredere în el; nu trebuie să-i controlăm în totalitate pe oamenii apropiaţi, de parcă le-am fi stăpâni. Îngrijorarea, zbuciumul şi mai ales bănuielile nu adaugă căldură în relaţiile noastre.

(Video) Cum putem să câștigăm încrederea copiilor noștri?

Fragment din conferința „Familia, casa sufletului copilului. Educația în iubire”. Evenimentul a fost organizat de către Asociația „Prorelis”, în data de 12 mai 2016, şi l-a avut ca invitat pe Părintele Constantin Necula. Vă recomandăm să urmăriţi aici prima parte a conferinţei, iar partea a II-a (întrebări și răspunsuri), aici.

Arhimandritul Iachint Unciuleac – ce este sufletul?

„Aţi auzit spunându-se despre cineva că este «un mare suflet» sau că este «un om fără suflet»? Vrea să spună că omul cu suflet este acela care emană bunătate, dragoste faţă de semeni; care iubeşte pe săraci şi pe orfani; care ştie să-i ierte pe cei care i-au greşit, pe duşmani; care răsplăteşte răul cu bine, care nu ţine minte răul.”

A crede înseamnă îndeosebi a crede de necrezutul

Credinţa stă dincolo de limitele minţii omeneşti şi implică o încredere totală a credinciosului în cele ce crede. De această lipsă de încredere totală, ilogică, nepăsătoare de evidenţe au dat dovadă apostolii.

Dificultatea fundamentală a căsătoriei și consecințele asupra copiilor

Lipsa încrederii creează o atmosferă de luptă care exclude apropierea şi contactul real. Cel care se luptă împotriva unui posibil pericol nu poate să dobândească un contact şi o apropiere reală cu omul din partea căruia vede venind pericolul. Copilul care a crescut într-o asemenea atmosferă de iubire de sine e egoist, devine un adult nesigur, suspicios, cu o estimare redusă de sine şi cu teama că orice om care se apropie de el va descoperi starea lui, neputinţa lui, şi o va folosi împotriva lui. Omul are nevoie să simtă că există alţi oameni care îl preţuiesc, îl respectă şi pentru care persoana lui are o oarecare importanţă. Cu alte cuvinte, omul are nevoie de alţi oameni care să îi recunoască existenţa şi personalitatea. Are nevoie de câţiva alţii care să îl înţeleagă, ca să poată să se înţeleagă el pe sine însuşi.

Încredinţaţi viitorul Providenţei divine!

Fără voia lui Dumnezeu o piatră nu poate fi mişcată, nici o frunză de copac nu se poate clătina ca să cadă pe pământ.

De unde învață copiii să mintă și care sunt soluțiile

În virtutea instinctului natural de imitaţie, copilul începe să le răspundă părinților tot cu minciună, se închide în sine şi se învaţă să mintă şi să înşele el însuşi. Această atitudine se extinde şi asupra altora; la copil apare înclinaţia spre prefăcătorie şi incorectitudine în general. Din el dispar limpezimea şi transparenţa sufletului.

Dragostea mamei îi dă copilului curaj pentru toată viața

„De veţi auzi de un erou care a cucerit în războaie şi în urma lui a făcut dreptate, să ştiţi că a avut o mamă bună. De veţi auzi de un erou care a viersuit şi versul lui a schimbat sensuri de viaţă şi frumuseţi şi înflăcărări de inimă, să ştiţi că a avut o mamă bună!”.

Temele pentru acasă ‒ prilej de încurajare a independenței copilului

Părintele îi transmite şi în cuvinte, şi cu fapte, şi cu prezenţa alături de el: „Sunt aici pentru orice ai nevoie. Dacă nu pricepi ceva din exerciţii, dacă nu înţelegi ce se cere, dacă te-ai încurcat şi nu poţi avansa, sunt alături pentru a găsi o soluţie”. Pentru asta e părinte.

Ce să facem atunci când simțim că suntem încercați la maximum?

Măsura suferinței este și măsura încrederii pe care Dumnezeu o are în tine, suflet slab, păcătos, neputincios, dus la limită, dincolo de limită! Formulă de scăpare nu este. Dacă vreți ca formulă un singur cuvânt ar fi: asumare. Să ne asumăm acel moment, în încrederea în acel Dumnezeu care ne iubește.

Pagini