De ar cunoaşte bolnavii folosul pe care-l aduce sufletului boala şi cum simt durerea trupului, s-ar mângâia minunat uşurând durerea si suferinţa lor; căci cu cât se chinuieşte trupul, cu atât sufletul se vindecă. Numai aceasta ar fi destul ca să se mângâie orice bolnav. Nu socoti, omule, că întâmplător ţi-a trimis Domnul, boala, ci pentru rodul cel mult şi folosul ce primeşte prin ea sufletul, şi se străluceşte, ca aurul în topitoare.

Pentru aceasta l-a lăsat pe Iov, de s-a chinuit cu atâtea dureri şi s-a rănit în aşa fel, pentru că ştia plata cea mare, de care era să se învrednicească, răbdând chinurile cu tărie. Pentru minunata pildă a răbdării sale, mai mult a strălucit si s-a slăvit în lume si s-a încununat de la Dumnezeu pentru pătimirea şi chinurile sale, decât pentru multele sale bunătăţi, pe care le săvârşise mai înainte. Acesta este câştigul pe care drepţii îl dobândesc în boală, iar păcătoşii pot strânge mult rod, dacă cu mulţumire rabdă acestea.

(Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 204)