În creştinism, supunerea soţiei faţă de soţ dobândeşte caracterul cel mai înalt întrucât decurge din frica de Dumnezeu şi este pusă în rând cu acele fapte bineplăcute lui Dumnezeu pe care le facem nemijlocit Domnului Însuşi. Soţia se supune soţului cu convingerea că Domnul primeşte această supunere ca şi cum ar fi faţă de El Însuşi, nu ca unuia mai puternic şi dominant după legea firii, ci ca unui chip al Domnului.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Cum să întemeiem o familie ortodoxă, Editura Sophia, București, 2011, p. 50)