Sfântul Apostol Pavel ne spune în „Epistola cea dintâi către Corinteni”: „Vreau ca toți oamenii să fie ca şi mine” (7, 7), adică necăsătoriţi. Aici ne arată exact lucrul desăvârşit. Şi cred că nu este greu să înţeleagă oricine de ce este desăvârşit. Foarte simplu, deoarece cel căsătorit trebuie să se îngrijească pentru femeia şi pentru copiii lui, prin urmare, nu este complet nerăspândit, ca să se predea în întregime lui Dumnezeu. Aşadar, necăsătoria este lucrul desăvârşit şi „cine poate să cuprindă, să cuprindă” (Matei 19, 12). Iar cine nu poate înţelege, să vină „la comuniunea căsătoriei”. Acestea sunt lucruri clare.

Cu cei căsătoriţi ce se întâmplă? Au pierdut ei Împărăţia Cerurilor? Desigur că nu! Însuşi Dumnezeu a făcut căsătoria Taină şi a binecuvântat-o în Canna.

Desigur, această stare este foarte departe de ceea ce spun mulţi, că deoarece s-au căsătorit şi legăturile cu femeia sunt legale, după Dumnezeu, nu-i poate împiedica nimeni de la ele. În regulă, sunt legale, dar nu ca să substituie dragostea față de Hristos. Dacă se întâmplă asta, atunci seamănă cu acela care, potrivit parabolei, a răspuns la chemarea Stăpânului casei: „Mi-am luat femeie şi de aceea nu pot veni” (Luca 14, 20).

Aşadar, şi în cadrul căsătoriei trebuie şi se poate nevoi cineva pentru mântuire şi poate izbuti. Dar cum?

Sfântul Apostol Pavel spune simplu şi clar în „Epistola întâia către Corinteni”: „Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi să fiți împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării voastre. Şi aceasta o spun după îngăduinţă, nu după poruncă. Eu voiesc ca toți oamenii să fie cum sunt eu însumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui; unul într-un fel, altul într-altfel” (7, 5-7).

(Arhimandritul Epifanie I. Teodoropulos, Crâmpeie de viață, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 138-139)