Vă grăbiţi spre mănăstire ca spre libertate, spre rai. Acolo există, într-adevăr, libertate deplină pentru duh, dar nu pentru trup, nici pentru lucrurile exterioare... Şi raiul există acolo, însă călugării îl găsesc fără să meargă întotdeauna pe cale presărată cu flori. Ei se află, într-adevăr, acolo, dar este îngrădit de mărăcini şi de spini, printre care trebuie să treceţi ca să ajungeţi până la el. La rai, fără să se înţepe şi fără să se zgârie, nimeni nu ajunge. Acest lucru să-l şi aveţi în vedere şi să încetaţi să aşteptaţi libertatea şi raiul din partea mănăstirii.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, Editura Egumenița, Galați, p. 57)