Duminica este ziua pe care trebuie să o închinăm lui Dumnezeu, iar această zi trebuie să o petrecem în mod diferit faţă de celelalte zile ale săptămânii. Este ziua în care ne ridicăm mintea şi sufletul către Dumnezeu cu profundă recunoştinţă şi ziua pe care o petrecem în rugăciune. În Vechiul Testament era Sabatul iar în Noul Testament Duminica este ziua Domnului.

Bunul Dumnezeu i-a zis lui Moise în Vechiul Testament: „Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti. Lucrează şase zile şi-ţi fă în acelea toate treburile tale. Iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi niciun lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine.” (Ieşirea 20, 8-10)

În Vechiul Testament pedeapsa pentru cei care nu respectau această zi sfântă era moartea sufletului. Care este motivul acestei porunci date de Bunul Dumnezeu?

a. Duminica este zi sfântă în memoria creării lumii de către Dumnezeu. În Cartea Facerii se spune: „Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a şaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut. Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut şi le-a pus în rânduială.” (Facerea 2, 2-3)

b. Al doilea motiv pentru care respectăm ziua de duminică este în amintirea eliberării poporului lui Israel de sub dominaţie egipteană. „Păzeşte ziua odihnei, ca să o ţii cu sfinţenie, cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău. Şase zile lucrează şi-ţi fă toate treburile tale. Adu-ţi aminte că ai fost rob în pământul Egiptului şi Domnul Dumnezeul tău te-a scos de acolo cu mână tare şi cu braţ înalt şi de aceea ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să păzeşti ziua odihnei şi să o ţii cu sfinţenie.” (Deuteronomul 5, 12-15)

Duminica este păstrată cu sfinţenie şi noi, fiind creştini ortodocşi, respectăm ziua de duminică pentru că am fost eliberaţi de sub păcat prin Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. În Faptele Sfinţilor Apostoli vedem cum vechii creştini se adunau duminica la frângerea pâinii şi să asculte învăţăturile Mântuitorului nostru Iisus Hristos. „În ziua întâi a săptămânii (Duminică) adunându-ne noi să frângem pâinea...” (Fapte 20, 7)

Sunt mai multe îndatorir de îndeplinit în ziua de duminică:

1. Să ne abatem de la fapte necuviincioase care ne tulbură sufletul, de la lecturi şi jocuri necuviincioase.

2. Să ne ridicăm mintea şi sufletul către Dumnezeu cu recunoştinţă, cu smerenie şi să avem o dispoziţie către rugăciune. 

3. Să fim prezenţi în fiecare duminică la Sfânta Liturghie. Să dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate. Să ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

4. Să reflectăm asupra întregii creaţii a lui Dumnezeu şi asupra naturii Sale Atotputernice, Înţelepciunii Sale, Bunătăţii Sale şi Iubirii Sale necondiţionate pentru noi. Ar trebui să reflectăm şi asupra vieţii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, căii pe care a urmat-o, cale care L-a condus către moarte şi mai apoi către Înviere. „Ce vom zice deci la acestea? Dacă Dumnezeu e pentru noi, cine este împotriva noastră?” (Romani 8, 31)

5. Să reflectăm asupra patimii şi morţii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cât a suferit pentru noi.

„Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” (Ioan 3, 16)

6. Să citim din Sfânta Scriptură şi să reflectăm asupra cuvintelor pe care le citim. Să încercăm să ducem o viaţă de sfinţenie. „Precum întru El ne-a şi ales, înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără de prihană înaintea Lui.” (Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel 1, 4)