În acelaşi fel în care scriitorul unei cărţi izvodeşte din mintea sa ideile şi le aşterne pe hârtie, în acest mod scriind cartea, din nimic creând ceva, la fel şi Atotînţeleptul şi Atotputernicul Creator, tot ceea ce a avut în gândul Său dumnezeiesc şi tot ceea ce a voit, a săvârşit. Aşa cum cartea are două coperţi, tot astfel şi El a creat lumea: cer şi pământ, în această carte desluşim Atotputernicia, Atotînţelepciunea şi Bunătatea lui Dumnezeu. Atotputernicia - pentru că a creat totul din nimic, doar cu voinţa şi cu cuvântul. Atotînţelepciunea - pentru că toate cu înţelepciune le-a făcut: „Toate cu înţelepciune le-ai făcut” (Psalm 103: 25). Bunătatea - pentru că pe toate, nu pentru Sine, ci pentru noi le-a făcut. Binele se face de la sine însuşi. Dumnezeu nu are nevoie de nimic pentru Sine, căci, precum odinioară, tot aşa şi acum, şi în vecii vecilor se află într-o stare de fericire atotdesăvârşită.

(Sfântul Tihon din Zadonsk, Comoară duhovnicească, din lume adunată, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2008, p. 6)