Esenţa lucrului constă în a vă înrădăcina în inimă pomenirea lui Dumnezeu. Aşa cum omul pe om îl vede faţă către faţă, aşa să vă străduiţi să aşezaţi sufletul înaintea Domnului, să fie între patru ochi. Undeva, ţin minte, era pusă întrebarea: cum este mai bine să stăm la rugăciune? Şi răspunsul era: să staţi ca la judecată, îndreptând privirea spre gura Domnului, din care este gata să iasă ultima voastră sentinţă: veniţi sau plecaţi.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înţelepte, Editura Egumeniţa, Galaţi, p. 14)