„Părinte cum facem cu timpul? Nu ne mai ajunge pentru nimic. Cum să împărțim profesia cu familia?”

Nu mai împărțiți. Să vă spun. Riscul nostru, gravitatea vieții noastre stă în faptul că atunci când închidem ușa, nu ne putem închide profesia. Nu poți să fii chiar atât de bun încât să zici: „Gata, până-aci sunt popă, de-aci sunt în familie. Sunt profesor și de-aicia nu-mi mai iau nervii de la catedră.”. Nu se poate! Atunci evitați excesele.

„Am un serviciu foarte stresant la care nu pot renunța pentru că avem rate și nu ne putem descurca cu salariul soțului. Ce mă sfătuiți să fac?”

Încercați să vă destresați măcar când veniți acasă. Să știți că până la urmă plata în rate în bancă nu e totul în viața unui om. Dar închipuiți-vă ultima zi în care nu mai aveți de plătit o rată. Există viață după rată?

(Fragment din conferința „Familia, casa sufletului copilului. Educația în iubire”. Evenimentul a fost organizat de către Asociația „Prorelis”, în data de 12 mai 2016, şi l-a avut ca invitat pe Părintele Constantin Necula. Vă recomandăm să urmăriţi aici prima parte a conferinţei, iar partea a II-a – întrebări și răspunsuri – aici.)