- Ei, din păcate, acolo iadul are altă faţă. În primul rând, un tânăr ajuns în penitenciar are foarte puţine şanse să aleagă din punct de vedere erotic. Acolo majoritatea tinerilor ajung înainte de a avea experienţe erotice fireşti şi vor cunoaşte forme aberante, monstruoase, împotriva firii. Mulţi sunt violaţi, chiar cu bestialitate. Majoritatea tinerilor care fură sau ucid nu au experienţa iubirii, nu au fost iubiţi şi nu au iubit. Majoritatea au cunoscut doar violenţă şi vulgaritate. Ei cred despre eros că este o realitate cumplită, distrugătoare, care năvăleşte peste tine ca apoi să te împingă să năvăleşti şi tu peste alţii... Acelaşi lucru crede şi un copil violat, băieţel sau fetiţă, şi un copil abuzat de un matur, chiar dacă nu s-a ajuns la viol. Aceste suflete nu vor mai cunoaşte erosul, dacă nu vor întâlni iubirea agape. Doar copiii care trăiesc în condiţii normale, în sânul protector al iubirii familiale şi comunitare vor cunoaşte partea sănătoasă a erosului şi să dorească şi să primească agape prin eros. Atracţia dintre bărbat şi femeie, dintre băiat şi fată apare odată cu noi. Într-un fel ne putem „îndrăgosti” unii de alţii încă de la grădiniţă, nu? Eu am auzit de un caz în care doi nou-născuţi, aflaţi amândoi în acelaşi pătuţ la maternitate, se uitau unul la altul cu mult interes şi unul, cu două zile mai mare, îl întreabă pe celălalt: „Ce eşti, băieţel sau fetiţă?”. Cel mic zice: „Nu ştiu!”. „A, stai că-ţi spun eu, zice cel mare şi se bagă sub plăpumioară, cercetează cu atenţie, iese şi zice: Eşti băieţel”. „De unde ştii, se miră cel cercetat?” „Păi, ai totoşei albaştri, răspunde cunoscătorul!” Da! Când copilul creşte aşa şi ştie că băieţeii poartă albastru şi fetiţele roz, când ajunge mai mărişor şi începe să-ntrebe: „Eu cum am venit pe lume?” şi chiar dacă astăzi ştiu multe, ei tot nu ştiu cu adevărat ceva. Ce ştiu ei sunt cuvinte şi scenarii ale imaginarului lor... Am făcut un test la clasele întâi, a doua, a treia şi la întrebarea: „Cum ai venit pe lume?”, unul dintre ei zice: „Mami zice că m-a adus barza, dar eu ştiu că a făcut sex cu tati.”. Dar ce ştie el despre a „face sex”? Chiar dacă imită gesturile celor mari, de ştiut ştie că aceasta se întâmplă între părinţi şi că aşa se nasc pruncii... E destul. Nu trebuie nici să le dăm explicaţii, nici să le spunem că e ruşine. Aici aş vrea să vă spun un lucru şi mulţumesc lui Dumnezeu că nu l-am uitat: să le spuneţi copiilor şi să vă spuneţi dumneavoastră, ca şi copii, că ce se întâmplă între mami şi tati e lucru sfânt, e nuntă, e lucru binecuvântat. Şi că nu e acelaşi lucru cu ce se întâmplă între tanti şi nenea sau între Ionel şi Ionica, în boscheţi. Aia e altceva. Sunt două lucruri diferite. Un Părinte spunea că Taina Cununiei face ca actul intim dintre bărbat şi femeie să se deosebească de relaţia sexuală din afara Tainei, aşa cum se deosebesc pâinea şi vinul fireşti de pâinea şi vinul devenite Trupul şi Sângele Mântuitorului în Taina Euharistiei. Prin Taina Nunţii se întâmplă ceva. Aceasta este minunea. Acest lucru trebuie să-l spunem copiilor noştri, chiar când sunt foarte mici. Părinţii ar trebui să le arate copiilor poze de la nuntă, filme video, şi să le spună: „Aceasta este nunta şi nunta nu se termină, că tot ce trăiesc împreună mami şi tati e nuntă şi că atunci când tu ai să faci nuntă, ai să dormi şi tu cu mireasa ta în patul tău. Acum eu dorm cu mirele meu, cu mireasa mea. Tu dormi în pătuţul tău”. Dar să le spunem, chiar dacă au câteva luni. Ei nu înţeleg discursul, explicaţia, dar pricep şi, mai ales, se simt incluşi în viaţa noastră, se simt rodul acestei iubiri, rodul nunţii noastre. Vor lega întotdeauna taina venirii lor pe lume de Taina Nunţii şi nu de păcat, de „prostii”, cum spun ei. Pentru asta însă ar trebui ca şi în noi, în capul şi în inima noastră să fie limpede ce este nunta şi că ce se-ntâmplă după nuntă este cu totul şi cu totul altceva decât ce se întâmplă sau am dori să se întâmple înainte sau în afara ei. Altfel totul e atât de trist, pentru că totul va fi după credinţa noastră. Vom crede că actul intim dintre soţi este un act animalic şi aşa va fi... Vom crede că este un act sfinţit, aşa va fi... Harul e delicat şi ne respectă libertatea.

(Monahia Siluana Vlad, Meşteşugul bucuriei vol. 2, Editura Doxologia, Iaşi, 2009, p. 67-69)