Cu rugăciunea, sfătuindu-l să caute o consiliere. Eu am vorbit cu mulți părinți duhovnici despre această problemă, pentru că o parte din tinerii care au asemenea probleme și mi se adresează au duhovnici. Vă dați seama că vin mai mult tinerii credincioși, vin să discute despre asta cu un consilier sau cu cineva. Trebuie să înțelegem că simpla spovedanie – nu simplă, că nu-i simplă Sfânta Spovedanie – nu ne ajută să ne îndreptăm. Aici este nevoie de o asumare a acelor răni pe care le-am primit în copilărie și care ne-au schimbat, ne-au răsucit viața și în care s-au cuibărit duhurile fricii și ale răzbunării. Majoritatea celor care suferă de această cumplită lovitură, să zicem, au fost victimele unei agresiuni din partea părinților, a celor maturi din viața lor, chiar dacă uneori ei nu-și aduc aminte… Era, la un moment dat, un ambasador american venit la noi care avea acest fel de a fi, această „orientare“, cum se numește acum. Și povestea că a fost în copilărie la orfelinat și că a fost înfiat de niște oameni credincioși la 12 ani. Vă dați seama de unde i se trăgea această neputință?

Acesta este felul în care îl putem ajuta. Acum este și un Site pe Internet, o pagină a unor creștini care au fost protestanți și au trecut la ortodoxie – Odaia de sus se numește – și acolo și o pagină pentru cei care s-au vindecat de această traumă

(http://www.homosexualitate.ro – n.n.).

Sunt mii, mii de oameni care s-au vindecat de această neputință, de această boală, dar sigur că asta nu se propovăduiește încă la noi. E datoria noastră s-o propovăduim, e datoria noastră să mărturisim că este o suferință care se vindecă. Nu există suferință care să nu se vindece. Și atunci, având încredere, există vindecare, pentru că, să știți că majoritatea nu se grăbesc să meargă spre păcat, ci doar descoperă cu groază și cu durere că au această tendință, că au această pornire, și suferința lor, în singurătatea lor, este foarte mare. Dacă nu-i primim cu destulă înțelegere, cu destulă dragoste, se vor duce acolo unde li se spune că așa e normal, că au dreptul, că aceasta este identitatea lor, dar ei știu că nu e adevărat, știu că nu asta este identitatea lor. Să nu fim indiferenți la aceste strigăte… Și, de obicei, ei sunt extrem de prietenoși cu fetele, foarte prietenoși, și prietenele, fetele prietene, îi pot ajuta foarte mult, având încredere, pentru că nu există pericolul mimării unei atracții sau al unei iubiri. Prietenia, mai ales dacă este duhovnicească, este de mare folos. Eu cunosc tineri care s-au vindecat și care se bucură de viață și de familie, și sunt fericită că este posibil să vorbim despre asta și că e posibil ca Dumnezeu să lucreze pe față acum la vindecarea tuturor rănilor noastre.