Dumnezeu a înzestrat voia noastră cu o perfecțiune așa de mare și o putere așa de covârșitoare încât, chiar de s-ar înarma împotriva ei toate simțurile, toți demonii și toată lumea, și ar lupta în contra ei cu putere, totuși, voința noastră poate, cu toată libertatea, să le disprețuiască.

Iar dacă uneori mintea născocitoare a vrăjmașilor și pofta ta irațională te asediază cu așa putere încât ți se pare că nu ești în stare să faci nicio lucrare spirituală împotriva lor, ca să ieși la biruință, te sfătuiesc, nu te teme. Nu te descuraja în astfel de împrejurări și nu lepăda armele, ci întreprinde această expediție curajoasă împotriva lor și zi vrăjmașilor (nu mă retrag din luptă, nu părăsesc bătălia), că „Domnul este lumina și mântuirea mea, de cine să mă tem? Și Domnul este puterea vieții mele, de cine mă voi înfricoșa?” (Psalmul 26, 1-2).

Deci, dacă cineva care are vrăjmași care-l apasă și, nefiind în stare a-l lovi de-a dreptul, îl atacă pe la spate ori dintr-o parte ca să poată fi capabil a-l lovi și din față, tot așa fă și tu: adună-ți gândurile și recunoaște că nu ești nimic și că nu poți nimic; și tu, alergând către Dumnezeu Cel Atotputernic, cheamă-L cu nădejde tare și cu lacrimi fierbinți, împotriva patimilor care se luptă cu tine, zicând: „Doamne, ajută-mi, Dumnezeul meu, fii mie ajutor, Iisus al meu, ajută-mi; luptă Tu cu cei ce se luptă cu mine. Ia pavăza și scutul și scoală-te să-mi ajuți. Învârte sulița și săgeata împotriva prigonitorilor mei!” (Psalmul 34, 1-3). Binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi a nu fi robit de vrăjmași.

(Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut, Editura Egumenița, Galați, p. 44)