război duhovnicesc

Numai Cel ce a zis mării „Taci, liniștește-te!” poate liniști și gândurile noastre zbuciumate

Nu apucăm bine să-L chemăm, și Cel Bun vine cu milă și îndurări și împlinește rugăciunea celui ce se roagă și risipește norul întristării și aduce în inimă lumină prin gândurile bune. Și ce nu face? Dacă și pentru noi S-a predat pe Sine până la moarte, încă moarte pe cruce, Cum nu ne va da toate împreună cu El?

Ce preț au faptele bune, fără desăvârșire duhovnicească?

Ce îndrăznire va avea darul uneltitorului, al hoţului, al mincinosului, al celui ce mărturiseşte strâmb şi al celor ce încă şi mai mult decât acestea păcătuiesc? Cu siguranţă, nici una. Cu neputinţă sunt acestea a le afla pentru cel înşelat, fiindcă virtutea nu se schimbă ca poliţele unui bancher viclean. 

Vrem binele cel mare – dar uităm să facem binele cel mic

Oamenii pot coexista înţelegându-se fără cel mai mare bine – însă fără cel mai mic nu pot exista. Umanitatea piere nu dintr-o lipsă a binelui celui mai mare, ci dintr-o insuficienţă a acestui simplu bine, care pare mai puţin important. Cel mai mare bine nu este mai mult decât un acoperiş aşezat pe zidurile de cărămidă ale binelui celui mai mic.

Cum să ne fie pocăința? Adevărată!

Mirul desfrânatei care a uns picioarele lui Iisus să fie pilda noastră, iar lacrimile lui Petru, învăţătură. Şi osândirea de sine a tâlharului pe cruce, şi smerenia vameşului rămân în continuare pilde ale adevăratei pocăinţe.

Numai prin propriile noastre puteri nu putem face nimic bun

Smereşte-te, căieşte-te de râvna ta nechibzuită de mai înainte, socoteşte-te ultimul dintre toţi, cere ajutor de la Dumnezeu şi de la Preacurata Maică a Domnului şi vei primi uşurarea luptei şi vei cunoaşte că prin puterile noastre nu putem face niciun lucru bun.

Ce este războiul nevăzut?

Se înţelege de la sine că toată lumea, fără excepţie – şi nu numai monahii sau preoţii –, este chemată să ia parte la această desăvârşire care constă în eliberarea de păcate. Toţi oamenii sunt chemaţi la sfinţire, toţi oamenii sunt chemaţi la o luptă necontenită cu păcatul şi toţi sunt chemaţi la acest război nevăzut.

Cum să te rogi şi când nu te rogi

Indiferent de statutul şi de preocupările noastre – căsătoriţi sau nu, având sau nu copii, lucrând sau studiind – să cultivăm conştiinţa că împlinim o lucrare a lui Dumnezeu pe acest pământ, că suntem sub ascultare, că ne aflăm în misiune. Să nu ne lăsăm cugetul împovărat de griji, ci să credem că toate au un rost şi toate capătă sens dacă le luăm ca din mâna Domnului.

La rugăciune, să ne păzim de gânduri și închipuiri

Pentru a lupta împotriva slăbiciunii sufletești trebuie să cerem cu răbdare izbăvirea de la Domnul. Doar numele Lui ne poate mântui.

Câștigăm războiul cu gândurile chemându-L pe Hristos în rugăciune

Putem câștiga războiul cu gândurile numai dacă Îl chemăm pe Hristos în ajutor, căci nerăbdând căldura inimii izvorâtă din rugăciune, gândurile fug ca arse de foc.

Smerenia destramă uneltirile vrăjmaşului

Trebuie să avem adâncă smerenie, pentru că ne războim cu duhurile mândriei, cărora nu le este greu să supună pe cei mândri, iar celor smeriţi nici pentru o oră nu li se pot împotrivi.

Pagini