război duhovnicesc

Se moștenește atât înclinarea de a crede în Dumnezeu cât și înclinarea de a nu crede

Tot ce este sănătos în părinți înclină spre Dumnezeu, iar tot ce-i păcătos și bolnav, înclină spre începătorul răutății; iar în copil se bat cap în cap aceste înclinări potrivnice.

Fără smerenie, lupta cu patimile este grea

Păcătosului ce se pocăiește îi este oricând cu putință să se mântuiască, pentru negrăita milostivire a lui Dumnezeu.

Părintele Patriarh Teoctist și paternitatea duhovnicească

Patriarhul Teoctist a avut o inimă curată și bună, care se oglindea pe chipul său luminos, pe zâmbetul buzelor sale și în graiul său moldovenesc, dulce și dătător de curaj. Privindu-l, îi simțeai pudoarea și curăția lăuntrică. Nimeni nu l-a văzut vreodată nervos, ieșit din fire, deși a fost de multe ori neînțeles, criticat și judecat. Însă criticile și judecățile oamenilor s-au făcut pentru el mai degrabă prilej de lepădare de sine și de adâncire în rugăciune pentru câștigarea dragostei și a răbdării. Singura armă a Păstorului duhovnicesc în fața nedreptăților omenești este „dragostea care nu se aprinde de mânie, nu gândește răul..., ci toate le suferă, toate le nădăjduiește, toate la rabdă”.

A fi creștin ieri și azi

Singura curiozitate care nu poate sfârşi prost este aceea de a-L cunoaşte pe Dumnezeu-Omul, pe Iisus Hristos. Oricine „caută să vadă cine este Iisus” precum Zaheu şi este onest, deschis, gata să lupte cu orice piedică numai să ajungă în punctul din care să-L zărească (în sicomor), nu are cum să-L rateze.

Ce putere dobândim atunci când renunțăm la egoism?

Printr-un asemenea suflet care, în locul egoismului, se umple de darurile Sfântului Duh, Dumnezeu lucrează, zidește, dărâmă și arde puterile vrăjmașe – așa cum un electrician se folosește de aparatul său electric de sudură.

Cum să ne revenim, dacă simțim descurajare în viața duhovnicească?

Stareţul Serghie atrage atenţia că o anumită oboseală, o anumită trândăvie, o lipsă de apetenţă, mai precis un oarecare dezgust apar adesea în momentul în care începem să ne rugăm. Atunci este vorba de o lucrare a demonilor care urmăresc să ne împiedice de la rugăciune! Este o stare clasică împotriva căreia trebuie să luptăm, iar cea mai bună armă de care dispunem este pocăinţa.

Atâta credință!

Când Îl vom crede mai mult pe Dumnezeu decât pe noi înşine, când vom crede mai mult cuvintelor Lui decât stărilor noastre sufleteşti sau gândurilor noastre, atunci se va milostivi Domnul şi ne va face darul acesta minunat al discernământului duhovnicesc.

Starea de mâhnire e lucrarea diavolului - cum să ieșim din ea?

Linişteşte-te şi nu da im­portanţă gândurilor. Eşti sensibilă. Diavolul îţi exploatează sensibilitatea, te face să examinezi prea minuţios unele lucruri. Îţi lipeşte mintea acolo şi astfel te chinuieşti fără folos. Diavolul, dacă nu reuşeşte să ducă omul la deznădejde ca să se sinucidă, încearcă cel puţin să-l înnebunească şi să-l netrebnicească. Iar dacă nu poate face nici aceasta, se mulţumeşte să-i aducă fie şi o melancolie.

Lumea întreagă e o piață de licitație în care diavolul umblă mereu pentru a prinde suflete

La cea de a treia ispitire a Mântuitorului, arătându-I împărăţiile lumii şi mărirea lor, I-a zis: „Acestea toate Ţi le voi da Ţie, dacă vei cădea înaintea mea şi Te vei închina mie” (Matei 4, 8-9). Din întreaga lume, văzută şi nevăzută, diavolului nu-i trebuie nimic altceva decât sufletul omului şi de i-ar fi în putere ar da lumea întreagă pentru un suflet. 

Despre griji

Drama nu este că suntem păcătoşi, că mereu cădem, drama este că nu credem că Dumnezeu este prezent aici şi acum, că El mereu „stă la uşă şi bate”, aşteptând răbdător să-L primim în casa sufletului nostru.

Pagini