război duhovnicesc
 

Adu-i aminte sufletului tău că este veșnic!

Spune sufletului tău: „Ce faci aici? Du-te, scapă la Dumnezeu!”.

Autosuficiența ‒ primul sâmbure al mândriei

Asupra multor oameni lumeşti aruncă momeala atracţiilor lumii şi a iubirii de cele materiale, prin mândria bogăţiei, a ostentaţiei, a dorinţelor trupeşti şi a plăcerilor. În inimile celor pentru care toate acestea nu sunt ispititoare, diavolul seamănă alte forme de mândrie, mai „elevate”. Naşte în noi mulţumirea de sine, autoîndreptăţirea şi autosuficienţa, pe care ne este aproape imposibil să le conştientizăm. Şi după ce ne întunecă mintea, înfăşurându-ne în ceaţa acestei mândrii discrete, ne duce, ca pe nişte sclavi orbi, departe de Dumnezeu. Iar noi nu bănuim nimic!

Îndemnurile Sfântului Antonie cel Mare pentru o viață simplă, aproape de Dumnezeu

Să nu ne încredem în propria dreptate, să nu ne neliniştim de trecut, să ne păzim gura şi stomacul. Să avem responsabilitatea propriului comportament şi să ne aşteptăm să fim ispitiţi cu sălbăticie, până la ultima noastră suflare.

Primul pas către prăpastie îl facem când uităm de Dumnezeu

Omul uită binefacerile lui Dumnezeu, de Dumnezeu Însuși și de mântuire. Uită și primejdia de a rămâne fără Dumnezeu; pomenirea morții dispare. Într-un cuvânt, dispare întreaga noastră latură duhovnicească. Când se întâmplă una ca aceasta, împreună cu ea vin și tristețea și lipsa de grijă.

Hristos a transformat suferinţa şi i-a dat semnificaţie

Nu există justificări filosofice sau răspunsuri uşoare care să explice problema suferinţei. Suferinţa este o taină.

Fii stăpân nu doar peste cele bune, dar și peste „fiarele” din tine

Dar oare nu ştii că împrejurul tău sunt mii de fiare şi că hoardă multă de acest fel porţi în tine şi că înăuntrul tău petrec de-a pururea? Mică fiară este furia, când latră în inimă şi se sălbăticeşte mai rău decât orice câine? Dar viclenia, când se tupilează în suflet şi procură urzelile sale, oare nu este fiară mai sălbatică decât vulpea şi mai rău de îmblânzit decât ursoaica? Iar cel iute spre ocară oare nu este chiar scorpie? Iar cel ce se răzbună pe ascuns oare nu este mai cum­plit decât vipera?

50 de sfaturi pentru cei ce-și doresc să crească duhovnicește

50 de pași pe cărarea duhovnicească. 50 de gânduri care te pun... pe gânduri! 

Cum să ne revenim, dacă simțim descurajare în viața duhovnicească?

Stareţul Serghie atrage atenţia că o anumită oboseală, o anumită trândăvie, o lipsă de apetenţă, mai precis un oarecare dezgust apar adesea în momentul în care începem să ne rugăm. Atunci este vorba de o lucrare a demonilor care urmăresc să ne împiedice de la rugăciune! Este o stare clasică împotriva căreia trebuie să luptăm, iar cea mai bună armă de care dispunem este pocăinţa.

Cum să ne rugăm dacă ne-a biruit păcatul?

Cel ce se află în această stare nenorocită, dacă voieşte a se însănătoşi, trebuie să primească cât mai repede posibil acel gând şi acea inspiraţie care-l cheamă de la întuneric la lumină, de la păcat la pocăinţă şi trebuie să strige din toată inima către Făcătorul său: „Domnul meu, ajută-mi, ajută-mi degrabă şi nu mă mai lăsa în acest întuneric al păcatului!”.

Peştera Sfântului Cuvios Simon, Izvorâtorul de Mir

Peștera se află la o distanţă mică de Mănăstirea Simonos Petras, spre partea de răsărit. Aşa cum ne spune tradiţia, în această peşteră s-a nevoit Cuviosul Simon, ctitorul mănăstirii, care a trăit în secolul al XIV-lea.

Pagini