război duhovnicesc

Am pierdut răbdarea și gustul rugăciunii – ce să fac, ca să mă vindec?

Aproape nimic nu ne mai poate atinge. Ne târâm în trândăvia sufletească, descurajaţi, deznădăjduiţi, trişti după lume şi nu după Dumnezeu. Iar akedia naşte iritarea şi proasta dispoziţie, neputinţa de a şti spre ce să te îndrepţi... Dar, aşa cum spune Domnul (Isaia 42, 3), să nu stingem feştila ce încă mai fumegă! Există un mic rest de credinţă, de iubire. Există nostalgia momentelor autentice de rugăciune şi de iubire pentru Dumnezeu şi pentru aproapele care ne-au fost date.

Fără de încercări și poticniri, ziua ne-ar fi pierdută – la fel și mântuirea

Singura catastrofă este abaterea de la Dumnezeu; singurul remediu la toate este acela de a ne întoarce la El.

Postul și privegherea sunt scuturi împotriva ispitelor

Prin post şi priveghere, diavolul este dezarmat şi se retrage. „Cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cereştile daruri luând...”, spune imnograful.

Cuvântul şi condiţia umană

Având timpul liber extrem de limitat, sunt foarte exigent atunci când îmi selectez volumele pe care să le parcurg. Rareori îmi îndrept atenţia spre cărţi din afara teologiei sau din alte spaţii spirituale decât cel ortodox. Textul pe care vi-l prezint astăzi este una dintre excepţii. Cuvântul şi condiţia umană* este un volum aparent accesibil, scris de Alois Gherguţ, profesor universitar la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din Iaşi.

Aștepți răsplată pentru fapta cea bună? Te afli în înșelare!

În relaţiile cu fraţii şi surorile noastre în Hristos, dacă, la un moment dat, ceea ce facem pentru ei întru iubirea lui Hristos o considerăm ca devenind o datorie pe care aceia ar avea-o faţă de noi – și dacă suntem porniţi asupra lor pentru că  nu au „înapoiat” datoria pe care le-o impunem, suntem în înşelare. Căci, uneori, împrejurările sunt astfel. În timpul unei boli sau al unui doliu, de exemplu, aceşti fraţi sunt copleşiţi de necazuri imense şi dureroase. Astfel, ei nu mai sunt în stare să reacţioneze faţă de fapta noastră iniţială – dar asta nu înseamnă c-ar fi nerecunoscători.

(Video) „Mulți oameni urăsc păcatul, dar iubesc rădăcina păcatului”

De ce revenim mereu la aceleași păcate și la aceleași răni, la aceleași dependențe de care ne propunem, cel puțin în teorie, să scăpăm?

Nu suntem singuri în lupta cu ispitele

Războiul nevăzut este mult mai greu decât cel obişnuit, lupta e mult mai încrâncenată. Gândeşte-te numai de câtă vreme luptă diavolul, pentru cine se luptă şi păzeşte-te!

Strigă la Dumnezeu prin fapte bune

Un sfânt părinte spunea aşa: „Strigă la Dumnezeu prin fapte bune”, iar când vezi că nu poţi face nicio faptă bună, foarte mult ajută să înmulţim smerenia... Să vedem pe toţi mai buni, să avem milă de toţi.

De ce l-a îngăduit Dumnezeu pe diavol pe pământ

Şi asupra lui Iov s-a năpustit diavolul, dar nu ca să-l facă mai plin de slavă, ci ca să-l biruie. E viclean, fiindcă viclene îi sunt planurile şi voia. Deloc nu l-a vătămat pe dreptul Iov, ba, dimpotrivă, lupta i-a fost de folos. Diavolul şi-a arătat viclenia, iar dreptul şi-a arătat vrednicia și bărbăția.

Când vrei să devii cineva, pregătește-te să fii nimeni

Este esențial să ne raportăm corect la noi înșine și la Dumnezeu, dacă vrem să ne mântuim. Când mă uit la mine, o făptură fragilă în universul acesta de necuprins, amenințată de mii de pericole, oricând putând gusta boala sau moartea, azi adulat și mâine blamat de societate (sau invers), realizez că sunt, de fapt, nimic. Că sunt un nimeni. Prin propriile puteri, prin mine însumi, cu toate faptele mele, oricât de minunate, nu reprezint decât un foc de paie la scara istoriei.

Pagini