Părintele Nicodim Petre a povestit succint celor prezenți basmul popular Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Acțiunea din basm s-a petrecut cândva, demult, pe când făcea plopșorul pere și răchita micșunele, pe când se băteau urșii în coade, pe când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau ca frații, pe când se potcovea puricele cu nouăzeci și nouă de oca de fier la un picior și tot i se părea că e ușor și s-arunca în slava cerului de ne aducea nouă povești.

A fost odată un împărat mare și o împărăteasă, amândoi tineri și frumoși, dar nu puteau avea copii. Împărații au fost îndrumați către un unchieș dibaci care le-a dat vestea că vor avea un singur copil dar nu vor avea parte de el. După ce luară leacurile primite de la unchieș, împărăteasa rămase însărcinată și toată împărăția se veseli de vestea bună. Dar cînd veni vremea să nască, pruncul se așeză pe un plâns de ți se rupea inima și nu voia să se nască. Atunci împăratul, ca să-l împace, a început să-i făgăduiască toate bunătățile lumii, dar nici așa n-a fost cu putință să-l facă să tacă.

– Taci, dragul tatei, zice împăratul, că ți-oi da împărăția cutare sau cutare; taci, fiule, că ți-oi da soție pe cutare sau cutare fată de împărat, și alte multe și de toate; în sfârșit, dacă văzu și văzu că nu tace, îi mai zise: taci, fătul meu, că ți-oi da Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Atunci, copilul tăcu și se născu, iar slujitorii deteră în timpine și în surle și în toată împărăția se ținu veselie mare o săptămână întreagă.

„Aici este cheia basmului și aici, în acest basm se află concentrată înțelepciunea și teologia poporului român. Copilul nu vrea să se nască pentru toate bunurile din lume. Dacă am avea toate bunătățile lumii și apoi murim, ce folos? Viața se termină absurd. Un singur lucru justifică nașterea și viața omului pe pământ: nemurirea, câștigarea vieții veșnice. O viață trecătoare ce se încheie printr-o moarte de neînțeles este o miză prea mică pentru om, pentru ființa creată după Chipul lui Dumnezeu.Omul nu se naște pentru a muri, ci pentru a nu mai muri niciodată”, a mai adăugat părintele.

Noi nu inventăm Ortodoxia

După o vreme copilul vine și-i spune împăratului Tată, a venit vremea să-mi dai ceea ce mi-ai făgăduit la naștere.

• Nu este în puterea mea fiule să-ți dau viața fără de sfârșit.
• Daca tu, tată, nu poți să-mi dai, apoi sunt nevoit să cutreier toată lumea până ce voi găsi făgăduința pentru care m-am născut.

„Sufletul omului nu se mulțumește cu puțin, îl caută pe Creatorul său. Nelinișit este sufletul meu până nu se va odihni întru Tine Doamne, ne spune Fericitul Augustin. Nichifor Crainic tratează această temă în cartea sa, Nostalgia Paradisului dar și în lucrarea Sfințenia împlinirea umanului, arâtând chiar din titlu că adevărata împlinire a omului este sințenia sau dobândirea harului Duhului Sfânt. Restul este efort trecător. Fiul de împărat acompaniat de calul năzdrăvan, înaripat și cuvântător, după ce s-a înarmat cu armele tradiției luate de la părintele său, o pornește, nu întâmplător, spre Răsărit. Drumul spre tărâmul Vieții fără de moarte este presărat cu multe încercări: tărâmul Scorpiei, al Ghionoaiei, pădurea sălbatecă plină de fiare, toate încercând să-l oprească de la idealul său. Dar încercările devin dascăli iscusiți pentru omul înțelept, îl călesc și-l fac puternic. Cel ce caută să străbată drumul sfințeniei, trebuie să se înarmeze și să fie pregătit de luptă. Sfântul Apostol Pavel ne încurajează în Epistola către Efeseni: Pentru aceea, luați toate armele lui Dumnezeu, ca să puteți sta împotrivă în ziua cea rea, și, toate biruindu-le, să rămâneți în picioare. Stați deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul și îmbrăcându-vă cu platoșa dreptății, și încălțați picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii. În toate luați pavăza credinței, cu care veți putea să stingeți toate săgețile cele arzătoare ale vicleanului. Luați și coiful mântuirii și sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu. Aceste arme nu trebuie inventate acum. Ele se moștenesc. Noi nu inventăm Ortodoxia ci ne folosim de experiența și Tradiția Bisericii”, a mai spus părintele.

Omul care se raportează la Dumnezeu este un om orientat

Călătoria tânărului prinț este îndreptată spre Răsărit. Vorbind despre aceasta, părintele Nicodim a spus că „omul care este cu fața spre Orient, care are drept reper al vieții sale pe Hristos, Răsăritul cel de sus, Lumina lumii, este un om orientat. Cel ce nu se raportează la Dumnezeu, cel ce nu are ca sistem de valori învățătua Bisericii, este un om dezorientat. Nu întâmplător bisericile noastre se construiesc cu altarul spre Răsărit”.

Cum dobândim tinerețea veșnică?

Spre final, părintele Nicodim Petre a spus că „doar unindu-ne cu Cel care este veșnic Tânăr ne putem molipsi de nemurire, de tinerețe fără bătrânețe. Cel care se unește cu Hristos, cu Împăratul, pregustă Împărăția. Împăratul nu poate fi despărțit de Împărăție și nici Împărăția de Împărat. Unde este Împăratul acolo este și Împărăția cea veșnică. Unirea cu Hristos – Medicamentul nemuririi, se face în modul cel mai concret prin Sfânta Împărtășanie. Sf. Ignatie Teoforul în Scrisoarea sa către Efeseni(19-20) spune: «întâlniţi-vă în comun – toţi dintre voi – în har, într-o credinţă şi în Iisus Hristos(...) în frângerea pâinii, care este medicamentul nemuririi(έστιν φάρμακον άθανασιας), antidotul nostru care ne asigură că nu vom murii ci vom fi vii în Iisus Hristos veşnic»”.

În încheiere, conferențiarul a relatat un fragment din Filocalia VIII(pag.211) care ne arată puterea și valoarea Sfintei Împărtășanii.

În Pateric, Ioan de Bostra, bărbat sfânt și având putere asupra duhurilor necurate, a întrebat pe dracii care locuiau în niște fetițe furioase și chinuite de ei cu răutate, zicând:

-          De care lucruri vă temeți la creștini?

-          Aveți cu adevărat trei lucruri mari, au răspuns aceștia. Unul este acela pe care-l puteți atârna de grumazul vostru; unul cu care vă spălați în Biserică; și unul pe care-l mâncați în adunările voastre.

-          Dar dintre acestea trei, de care vă temeți mai mult, a întrebat din nou părintele Ioan?

-          Dacă ați păzi bine aceea cu care vă împărtășiți, n-ar putea nimeni dintre noi să facă rău vreunui creștin, au răspuns duhurile cele vrăjmășești.

Deci lucrurile de care se tem demonii mai mult decât toate, sunt Crucea, Botezul și Cuminecătura. Iar între ele mai cu deosebire valoros este împărtășirea cu Sfânta Euharistie. (Andrei Grosu, vicepreședinte ATOR Iași)