Niciodată nu creezi repulsie față de Hristos dacă Îl vestești pe Hristos și nu te vestești pe tine! Noi când Îl vestim oamenilor pe Hristos, cu ce începem? Cum să postească, ce au voie să mănânce și ce nu au voie să mănânce, cum să își  bată cuie în cap peste batic sau sub batic, ce ediție a Bibliei să folosească..., lucruri de genul acesta, un pic adiacente mărturiei reale. Când te întâlnești cu un om care are nevoie să-L mărturisești pe Hristos, zici: ,,Salut! Iisus Hristos, Acesta din Biserica de pe colț, m-a trimis la tine să îți spun că te iubește!”

Un copil merge la bunicul său plâns tare, abia își ștergea năsucul acolo..  ,,Ce-ai pățit copile?” îi spune bunicul. ,,Bunicule, să mă ierți, dar sunt foarte supărat!” ,,Dar de ce ești foarte supărat ?” ,,Să iți spun! M-am jucat de-a v-ați ascunselea cu prietenii mei.” ,,Serios? Și te-au găsit? De asta ești supărat?” ,,Nu!.. M-am ascuns atât de bine încât, negăsindu-mă, nu m-au mai căutat...”

De câte ori nu se întâmplă ca, negăsindu-L pe Hristos în ceea ce credem noi că ar trebui să fie Iisus Hristos, nu-L mai căutăm pe El? Uitați-vă bine în ce-L căutăm pe Iisus Hristos până la urmă! În tot felul de vise și vedenii, nicidecum în lucrurile fundamentale.