Cuviosul Ioan Colov spune despre sine: "Sunt asemenea unui om care stă sub un copac mare şi vede că de el se apropie o mulţime de fiare şi şerpi. Pentru că nu poate să stea împotriva lor, se urcă degrabă în copac şi se izbăveşte. Tot aşa şi eu: stau în chilia mea şi văd gândurile rele ce se ridică asupra mea; şi pentru că îmi lipseşte puterea împotriva lor, alerg la Dumnezeu prin mijlocirea rugăciunii şi scap de vrăjmaş."

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Războiul nevăzut, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 212)