Dacă te-ai bucurat de ceva, mângâie şi tu pe cei care sunt întristați. Dacă te-ai săturat de bucate, adu-ţi aminte şi de cel flămând. Dacă ai băut, adu-ţi aminte şi de cel însetat. Dacă te-ai încălzit, încălzeşte şi tu pe cei ce tremură de frig. Dacă te-ai veselit la masă, veseleşte şi tu pe cei scârbiţi. Dacă primeşti cinste ca un om bogat, cercetează pe cei ce trăiesc în sărăcie. Dacă ai ieşit vesel de la cel mai mare al tău, fă totul ca şi cu, casnicii tăi să fii vesel.

Să fie casa ta odihnă slujitorilor lui Dumnezeu, preoţilor. Cinsteşte-i pe aceştia, odihnindu-i, aşezându-i la masă, ca pe Însuşi Hristos. Să te faci cu nume bun, ca în biserica lui Dumnezeu să se înalţe rugăciunea ca tămâia pentru tine la Dumnezeu. Adu-ţi aminte de cei ce sunt în mănăstiri, care ţin rânduiala îngerească şi poartă chipul cel călugăresc şi-i cinsteşte primindu-i în casa ta, aşezându-i la masă, după rânduiala mănăstirească, iar pe femeia ta şi pe copiii tăi să-i înveţi să le slujească cu frică şi cu tăcere, ca îngerilor lui Dumnezeu. Să-i petreci pe ei cu plecăciune şi, slobozindu-i, să le dai lor cele de trebuinţă, pentru că este foarte mult numai de vor zice „Doamne miluieşte”, numai o dată. Astfel vei cumpăra de la ei binecuvântare, care este fără de preţ, căci este scris: „Mult poate rugăciunea dreptului care se face”.

Deci, dacă Unul poate să facă acest lucru, apoi cu cât mai mult, dacă vor striga mai mulţi către Dumnezeu. Să nu cleveteşti pe călugări şi nici pe vreunul dintre preoţi. Şi dacă ai vedea pe cineva greşind, să nu-l judeci pe el, ci să asculţi pe Dumnezeu. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

(Cuvinte de la Sfinții Părinți, Editura Episcopiei Romanului, 1997, p. 44)