- Părinte, cum se lărgeşte inima?

- Atunci când justifici totdeauna neorânduielile, nedesăvârşirile, lipsurile celorlalţi şi în ele te oglindeşti pe tine însuţi. Desigur, vicleanul ne poate aduce uneori gânduri asupra celorlalţi şi mai ales atunci când există vreo pricină. Stă însă în puterea noastră să le primim sau să le alungăm. Când ne punem în situaţia celuilalt, îl vom vedea cu simpatie şi îl vom îndreptăţi. După aceea, atunci când ceva nu se face din răutate, ci din superficialitate, aceasta îl vesteşte pe celălalt şi nu pricinuieşte împotrivire. A exista neputinţe omeneşti este un lucru firesc şi general la toţi oamenii, dar este rău atunci când există intenţia rea.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Trezire duhovnicească, vol. II, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2003, pp.139-140)