Mărturisirea păcatelor înaintea duhovnicului trebuie să fie:

a)Completă, adică să cuprindă toate păcatele săvârșite după botez sau, mai exact, de la ultima spovedanie, și să nu ascundă nimic din cele întâmplate;

b) Sinceră și făcută de bunăvoie;

c) Secretă (făcută în taină)

d) Cu umilință și cu zdrobire de inimă, cu părere de rău adică, pentru păcatele săvârșite și cu dorința sinceră de a nu le mai face. Simpla mărturisire sau înșirare a păcatelor fără pocăință adevărată și fără hotărâre de îndreptare nu aduce iertarea păcatelor, căci zice Domnul: „De nu vă veți pocăi, toți veți pieri la fel” (Luca 13, 5). Totul este ca, de la o mărturisire până la alta, creștinul să se ostenească a-și îndrepta cât mai mult viața, desăvârșindu-se mereu în virtute.

(Despre Sfintele Taine, Editura Doxologia, Iași, 2009, p. 23-24)