Cam acesta pare a fi sloganul zilelor noastre. Trăim într-o societate de consum. Politici naționale au ajuns să fie formate în jurul premizei că omul ar trebui îndemnat să cumpere cât mai mult. Goana după cumpărături este cea care dă valoare banilor pe care îi adună băncile. Nu aurul, nu tezaurele, ci continua plimbare a banului cu viteză din ce în ce mai mare este cea care susține întregul sistem.

Știți că spune Hristos că dacă vor tăcea apostolii vor striga pietrele? Iată dovada. În Statele Unite, una dintre cele mai hulite țări din lume, Babilonul modern, au apărut mișcări cum ar fi minimalismul și frugalismul. Frugalismul, care foarte pe scurt este filosofia de viață prin care oamenii încearcă să trăiască modest, ar trebui să fie cunoscut și arhicunoscut în toată lumea creștină. Și nu doar cunoscut dar și pus în aplicare. Și totuși, iată că primim lecții de la cei pe care de multe ori îi considerăm ca fiind nedemni de a da lecții. E drept că mulți oameni trăiesc modest în ziua de azi dar nu pentru că așa au ales să trăiască. Și pentru că nu sunt mulțumiți de ceea ce au, nu poposește nici bucuria în inima lor.

Un om care se mulțumește cu puțin nu va mai trebui să lucreze până cade din picioare. Dacă nu mai este nevoit să lucreze atât de mult e posibil să aibă mai mult timp pentru a petrece cu familia, cu copiii. Copiii care simt mai mult prezența părinților sunt mai fericiți decât cei cărora li se trimit bani din țări străine și ajung să facă lucruri mai frumoase în viață pentru că au mai puține frustrări de depășit. Pentru că frustrările nu se formează atunci când nu avem un lucru ci atunci când credem că avem nevoie de un lucru pe care nu-l putem avea. Iar aceasta credință ajunge să fie foarte adânc înrădăcinată în noi pe măsură ce încercăm să „intrăm în rândul oamenilor“.

Conformitatea este unul dintre primele semne că ceea ce facem este greșit. Asemănarea cu Dumnezeu duce la diversitate, duce la individualizare, nu în sensul de rupere a omului de ceilalți oameni ci de sclipire diferită a fiecărui nestemat, de formă și simțire diferită a fiecărei pietre. Vrea cineva revoluție? Să nu mai urmărească moda. Fiecare om ar trebui să-și fie luiși modă. Vrea cineva să se schimbe ceva? Să nu mai caute ce poate face la București sau la Bruxelles sau la Washington ci mai degrabă ce poate face în casa în care stă și în familia pe care o are.

Nevoile omului, de cele mai multe ori, nu se întind la o anume marcă de mașină sau la un anume croi pentru haine. Nevoile omului includ însă și bucuria. Iar bucuria nu se dobândește odată cu gălețile de bani ci cu trăirea conștientă, dobândirea Duhului Sfânt, așa cum spunea sfântul Serafim de Sarov. Suntem oameni, nu animale. Suntem datori să trăim conștient, nu conform cu valurile care încearcă să ne izbească de stânci.