curaj

Viața noastră este o călătorie spre Ceruri

Ceea ce spunea Bătrânul Gheorghe, simţindu-şi foarte aproape sfârşitul vieţii, este foarte interesant: „Trebuie să plec, este voia lui Dumnezeu să plec, căci păcatul s-a înmulţit. Lumea se bălăceşte în mocirla păcatului şi nu-şi dă seama”.

Avem nevoie de curaj, ca să fim noi înşine

„Maică, iubesc culorile, îmi place îmbrăcămintea de bun-gust, elegantă chiar, aş putea spune, dar observ în jurul meu, în biserică, femei în haine cernite şi mă simt stânjenită, însă în haine ca ale lor nu m-aş simţi eu însămi. Ce trebuie să fac?”

Dumnezeu ne dă putere

Celui ce este dispus să moară pentru Hristos nu-i pasă de momentele triste şi dureroase.

Cea mai dragă rugăciune pentru Dumnezeu

Lui Dumnezeu cea mai dragă Îi este rugăciunea sufletului curajos care-i înconjurat de săgeţile răutăţii, urii, ticăloşiei şi batjocurii. Toate săgeţile acestea sunt boante la vârf şi ascuţite la coadă, aşa încât sărind înapoi din tine pricinuiesc răni înşişi săgetătorilor.

Te-ai mândrit? Smerește-te!

Cel ce se mărturisește trebuie să vină la părintele lui duhovnicesc, să-și deschidă inima, să-i arate „cele nearătate și cele ascunse” ale ei, fără rușine sau reținere, cu îndrăznire și cu zdrobire de inimă, și să caute să satisfacă dumnezeiasca dreptate și să se împace cu Dumnezeu, ca să-și vindece sufletul și să dobândească mântuire.

Ce înseamnă să dăm din ce nu avem?

Nu din prisosul, nu din puţinul tău, ci din neavutul tău, din ceea ce îţi lipseşte. Dăruind altuia ce nu ai − credinţă, lumină, încredere, nădejde −, le vei dobândi şi tu.

Ce curaj aveau creștinii înainte! A mai rămas ceva și pentru noi?

În vremea noastră, voinicii sunt rari. Oamenii sunt nişte fierturi. De aceea, dacă se va porni un răz­boi ‒ Doamne fereşte! ‒, unii vor muri de frică, iar alţii vor muri pe drum din pricina unei mici osteneli, pentru că s-au obişnuit cu traiul bun.

Orice om are o misiune pe pământ – sfinții sunt dovada vie!

În marea Lui bunătate şi mărinimie, Domnul nu ne sileşte niciodată, căci nu vrea să ne constrângă libertatea cu care El Însuşi ne-a înzestrat. Hristos ne dăruieşte cuvintele şi poruncile Lui mântuitoare, dar ne lasă pe noi să le împlinim, să facem un experiment pentru a verifica adevărul Său şi a-l statornici apoi drept singura lege a fiinţei noastre.

Povestea spusă de alţii despre mântuire, prin rugăciune şi post, a devenit a mea

Postul mi-a adus în suflet linişte în faţa lumilor necreate şi create, şi smerenie faţă de oameni şi creaturi. Şi mi-a picurat curaj în mine, de felul celui pe care nu l-am cunoscut vreodată pe când eram înarmat cu tot felul de arme lumeşti.

Când Îl avem pe Hristos, trecem peste orice greutate

Dacă cineva este mişel şi iubitor de sine, nu are pute­re dumnezeiască înlăuntrul său, şi atunci cum va în­frunta o astfel de greutate?

Pagini