De voiești a-i birui pe inamicii tăi mai repede, e nevoie să lupți, frate, curajos cu toate patimile tale: mai ales contra egoismului, obișnuindu-te a întâlni ca pe niște prieteni necazurile ce ți le poate face lumea. Când un om nu recunoaște absoluta necesitate a acestui război de sine și când îl socotește lucru de nimic, s-a întâmplat și întotdeauna se întâmplă că biruințele sunt grele, rare, nedepline și statornice.

De aceea, acest război trebuie dus fără încetare ori slăbire, până în vremea morții și cu toată bărbăția sufletului, pe care ușor o dobândești dacă o ceri de la Dumnezeu.

Mai cugetă la un fapt. Neputința și ura continuă ce ți-o poartă demonii, și marea mulțime de rătăciri și dezorientări puse înaintea ta, nu pot nimic în fața puterii nemărginite a lui Dumnezeu și a dragostei ce o are pentru tine, a îngerilor din ceruri și a rugăciunilor tuturor sfinților care luptă de partea ta. De aceea să rămâi curajos, chiar de ți s-ar părea că lupta inamicilor te-ar nimici și te-ar pierde, că ea poate continua toată viața și că te-ar arunca în cine știe ce prăpastie. Pentru că toată puterea și cunoașterea vrăjmașilor este pusă în mâinile dumnezeiescului Comandant, Șefului Suprem, Iisus Hristos, pentru cinstea Căruia tu lupți.

Domnul nu numai că nu va lăsa pe dușmani să te piardă (fiindcă aceasta ar fi și necinstea Lui), ci va și lupta în locul tău până ce-i va da prinși în mâinile tale după buna Lui plăcere; cum e scris: „Căci Domnul Dumnezeul tău merge în mijlocul taberei tale, ca să te ocrotească și să-ți dea în mână pe vrăjmașii tăi dinaintea ta; tabăra ta va trebui să fie sfântă, pentru ca Domnul să nu vadă la tine nimic necurat și să nu se abată de la tine” (Deuteronomul 23, 14).

Chiar dacă El amână biruința până în ultima zi a vieții tale, aceasta-ți va fi de mare folos. Un câștig mai mare. Nu lepăda armele, nici nu fugi!

În fine, ca să poți fi mânat la război cu curaj, trebuie să știi că acestui război nu-i scapă niciun om nici în viață, nici în moarte și că cel ce nu și-a învins patimile și inamicii lui n-ajunge la biruința finală, ci cade rob lor și moare. Se cuvine a lupta curajos și neîncetat, fiindcă avem de-a face cu inamici care ne urăsc așa de mult, încât nu-i posibil a nădăjdui nici în vreo pace sau armistițiu, nici în vreo slăbire și încetare a războiului.

(Sfântul Nicodim Aghioritul  Războiul nevăzut, Editura Egumenița, Galați, pp. 46-48)