Dacă crede că vede totdeauna în cugetul lui pe Dumnezeu, Care veghează totul, şi pe Domnul (îl vede ca într-o oglindă) că este pretutindeni de faţă. Căci care supus ar îndrăzni cândva să facă înaintea stăpânului său ceva care l-ar nemulţumi pe acesta? Şi chiar dacă n-ar aştepta ascultare de la alţii, totuşi el să fie pregătit spre ascultare, socotind pe ceilalţi (oameni) superiorii lui.

Aşadar, dacă ar căuta ascultare pentru nevoile sale personale, să cunoască că, cuvântul Domnului învaţă pe fiecare (dintre noi) să slujească altora; dacă totuşi s-ar face vinovat de călcarea poruncii Dom­nului, nu are trebuinţă de mânie, ci de milă şi de împreună compătimire, după cum s-a zis: «cine suferă şi eu nu sufăr ?» (II Cor. 11,29)

(Sf. Vasile cel Mare, Regulile mici, întrebarea 29, în col. PSB, vol. 18, p. 329)