Aşa a rânduit Domnul Dumnezeu, Care poartă grijă de mântuirea sufletului nostru, ca fiecare om să aibă în viaţa sa o cruce, pe care şi trebuie să o ducă cu supunere copilărească faţă de Tatăl nostru Ceresc, strigând către El din adâncul sufletului său: „Tatăl nostru! Fie în toate voia Ta cea sfântă, numai să nu mă lipseşti de Cereasca Ta Împărăţie!"

(Sfântul Antonie de la Optina, Ne vorbesc Stareții de la Optina, Editura Egumenița, Galați, 2007, p. 82)