Dacă de oameni ne rușinăm...

Dacă de oameni ne rușinăm, cu mult mai vârtos trebuie să ne rușinăm de Dumnezeu, care vădește cele acunse ale întunericului.

Altădată iarăși, trecând Efrem, din îndemnare oarecare a venit o păcătoasă, cu măgulire să-l tragă spre împreunare urâtă, iar de nu, măcar să-l pornească spre mânie, că niciodată nu-l văzuse cineva mânios. Și a zis ei: vino după mine! Și apropiindu-se la un loc întru care era mult norod, a zis ei: în locul acesta vino precum ai voit. Iar aceea văzând norodul, a zis lui: cum putem aceasta să facem, atâta norod stând și nu ne rușinăm? Iar el a zis către dânsa: dacă de oameni ne rușinăm, cu mult mai vârtos trebuie să ne rușinăm de Dumnezeu, care vădește cele acunse ale întunericului. Iar ea rușinându-se, s-a dus fără de ispravă. (Sfântul Efrem Sirul)

(Patericul, ediția a IV-a rev., Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, p. 71)

Ultimele din categorie