Rostind cuvintele acestea prin gura slujitorului său, sfânta Biserică pare că ne zice: poate că unii din voi, fiind îndepărtaţi de la lumina ştiinţelor şi înţelepciunii lumeşti, fie prin soarta naşterii, fie prin împrejurările vieţii, se vor fi căind şi-şi vor fi blestemând starea lor presupusă nefericită, socotind că ei, având priceperea firească, nu pot să pătrundă, ca oamenii învăţaţi, scopul vieţii lor şi trebuie să rămână pentru totdeauna în urma lor, nu numai în viaţa asta vremelnică, ci şi în cea veşnică. Să nu se mâhnească unii ca aceştia în zadar şi să nu-şi piardă curajul! Cel ce în lumea asta simţită a pus soarele şi luna pe cer, ca să lumineze deopotrivă tuturor, Acela n-a uitat să reverse şi în lumea duhovnicească lumină, ca să lumineze pe fiecare şi pe toţi laolaltă – fără deosebire. Aşadar, smeritule muritor, cercetează Biserica, ascultă Evanghelia, prorocii şi apostolii şi oricine ai fi tu: plugar sau ostaş, copil sau bătrân, slugă sau muncitor cu ziua, vei afla tot ceea ce trebuie omului să ştie pentru mântuirea sa, adică pentru a se înfăţişa la uşa veşniciei, unde cu toţii avem a ne înfăţişa, vrednici de menirea noastră cea mare.

Poate că unii, umplându-se de lumină de la făclia ştiinţelor şi înţelepciunii pământeşti, vor fi zicând că ei pot să rămână liniştiţi în tezaurul lor de cunoştinţe. Să binevoiască unii ca aceştia să iasă din rătăcirea lor primejdioasă! Până ce nu vor cerceta Evanghelia şi Crucea lui Hristos, până nu vor pricepe cum trebuie, ce vestesc despre om prorocii şi apostolii: până atunci ei nu vor şti cele mai de seamă şi mai de trebuinţă lucruri. Numai în lumina lui Hristos Îl poţi vedea pe Dumnezeu, pe tine însuţi şi lumea, în înfăţişarea lor cea adevărată; numai sub călăuza descoperirii cereşti putem găsi cărarea, care duce la viaţa veşnică.

(Nicodim, Patriarhul României, Cinci mărgăritare – din comoara Arhiepiscopului Inochentie de Odesa, ediția a III-a, Editura şi tiparul Sfintei Mănăstiri Neamţ, pp. 7-9)