Sunt însă unii din voi care nu numai că nu se silesc să înmulţească darul ce li s-a dat de la Dumnezeu, ci încă vor sa-l piardă prin lene. Şi aceştia sunt cei ce se leapădă de ascultare şi nu mai cer iertare ca şi cum ar avea vreo mare îndreptare. Ce zici, frate? Până la moarte ai făgăduit ca să ai ascultare şi acum laşi slujba pe care o ai din darul lui Dumnezeu. Iată dar
s-a stricat supunerea, căci zice leneşul şi împotrivitorul: mă tem de mare, să umblu cu corăbii. Dar şi aceasta vine din necredinţă, căci ne temem, unde nu este temere. Că de vei avea credinţă la ascultare, nu numai marea vei trece cu corabia, ci şi gol poţi să treci nevătămat, aducându-ţi aminte de acel ucenic ascultător al unui bătrân, care întărit prin porunca părintelui său, nu i-a fost frică de apa Nilului, ci a trecut-o fără să se ude şi n-a suferit nici o primejdie, încât se mirau cei ce-l vedeau.

(Sfântul Teodor Studitul, Cuvântări duhovnicești, Editura Episcopia Alba Iulia, Alba Iulia, 1994, p. 183)