De va vedea potrivnicul pe un frate osârduitor întru lucrul lui Dumnezeu, ridică pe alt frate din cei leneşi asupra lui

Cel ce se teme de Dumnezeu nu va iubi niciodată nimic, fără numai înţelepciunea cea de sus.

Odinioară, un frate îl sfătuia pe alt frate după Dumnezeu; şi trecând altul [pe acolo], a zis cel ce sfătuia către cel ce trecea: „Iată, rog pe fratele, şi nu vrea să mă asculte". Iar el a răspuns: „Este dator să te asculte. Iartă-mă, dar de la tine şi ceva rău de ar auzi cineva şi ar face, pricină de bu­curie este". Iar el a zis: „Nu e aşa; ci de va cunoaşte că nu este după Dumnezeu, să nu mă asculte, şi nu numai pe mine, ci pe niciun prooroc, dacă cumva va sfătui afară de voia lui Dumnezeu. Că zice Apostolul: Măcar noi, sau îngerul din cer de va vesti vouă altceva în afara de ceea ce aţi luat, anatema să fie! (Gal. 1: 8-9). Că cine erau cei ce s-au sculat asupra Suzanei în Babilon? Nu bătrânii? Şi nu numai bătrânii, ci şi povăţuitorii şi judecăto­rii poporului. Dar pentru că nu luau aminte de sine, sub ce fel de sfârşit au căzut? Iar dregătoria lor nu i-a folosit pe ei".

Trezveşte-te, frate, şi ia aminte de sineşi, că multe sunt meşteşugirile vrăjma­şului. Că de va vedea potrivnicul pe un frate osârduitor întru lucrul lui Dumnezeu, ridică pe alt frate din cei leneşi asupra lui, ca să-l surpe pe dânsul fără dreptate şi dobitoceşte, ca doar-doar în mânie şi în pomenirea de rău să-l bage pe fratele cel nevoitor, şi aşa să-i împiedice lui drumul faptei bune şi să-l facă a cădea în răutate. Iar de-l va vedea pe dânsul cu îndelungă-răbdare răbdând su­părarea şi rugându-se pentru cel ce-i face strâmbătate, se ispiteşte ca prin alt chip să-l surpe pe acesta. Şi se apucă să-l facă a se împrieteni cu cineva din cei neluători-aminte şi leneşi, ca printr-un prieteşug ca acesta, fă­când tulbure gândul lui, să toarne întru dânsul dulce-pătimirea, şi aşa câte puţin să-l bage întru nebăgare de seamă (apatie, răceală, indiferenţă, nepăsare); dar cel ce se teme de Dumnezeu nu va iubi niciodată nimic, fără numai înţelepciunea cea de sus, că scris este: Înţelepciunea cea de sus, întâi este curată, apoi împăciuitoare (Iac. 3:17) şi celelalte.

(Everghetinosul, vol. 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, pp. 123-124)

Ultimele din categorie