Devin eu însumi dumnezeu în această unire negrăită. Vrei oare să nu te împărtăşeşti niciodată fără lacrimi? Fă ceea ce în fiecare zi cânţi şi în fiecare zi citeşti; atunci şi restul vei putea să împlineşti neîncetat. Lacrimile sunt dovada unei împărtăşiri curate, iar o pocăinţă vie ce caută pe Hristos se exprimă în lacrimi, rugăciune şi Euharistie voită din adâncul sufletului… cel care face toate acestea şi îşi petrece întreaga viaţă în suspine şi lacrimi este vrednic ca nu numai în zi de sărbătoare, ci chiar în fiecare zi, şi îndrăznesc să spun că încă de la începutul pocăinţei şi întoarcerii sale, să vină să ia parte la aceste dumnezeieşti taine, chiar este degrab ridicat la o curăţie şi la o sfinţenie desăvârşită.

(Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheza IV, în col. „Părinţi şi Scriitori Bisericeşti”, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2004, pp. 612—622)