Doctorul ceresc vindecă, precum zice prin profet: „Eu rănesc şi Eu tămăduiesc".

Patimile sufleteşti, prin beţii şi ospeţe fără saţiu, lucrează o cangrenă de nevindecat.

De cugetul curviei cine îl va slobozi pe păcătos ca să fie liber, fără numai leacul cel mai de seamă şi cel mai bun al pocăinţei? Căci şi profetul, greşind, s-a folosit de această practică, zicând cu lacrimi: „Spăla-voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele aşternutul meu voi uda”. Căci şi ucenicii medicilor obişnuiesc să poruncească buna rânduială a mâncărurilor pentru fiecare dintre boli, fiindcă prin neorânduiala lor, rana ajunge la mai rău. La fel şi patimile sufleteşti, prin beţii şi ospeţe fără saţiu, lucrează o cangrenă de nevindecat. Dar, cu înfrânarea prin virtuţi, aceste patimi se uşurează prin cuvântul potrivit al mângâierii. Doctorul ceresc vindecă, precum zice prin profet: „Eu rănesc şi Eu tămăduiesc”.

(Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, Cuvinte ascetice, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 86)

De la același autor

Ultimele din categorie