El cere în loc de recunoştiinţă doar învoirea omului de a primi mare binefacere

În schimbul învăţăturii celei mai curate, al pildei de viaţă celei mai sfinte, al semnelor covârşitoare, al nenumăratelor binefaceri, El cerea în loc de recunoştiinţă doar învoirea omului de a primi noua şi cea mai mare binefacere.

Răscumpărarea celui vândut sub păcat s-a săvârşit; preţul cel fără de preţ a fost plătit pentru slobozenia lui: ce se întâmplă, însă, dacă robul netrebnic îşi iubeşte lanţurile; dacă nu are şi nu vrea să aibă ştiinţa de slobozenia ce i-a fost dăruită? Puterea lui Dumnezeu şi Înţelepciunea lui Dumnezeu trebuia să biruie această piedică, şi – o, minune a împietririi omeneşti! – în câteva zile, Mijlocitorul nostru L-a plecat pe Dumnezeu spre om. Ani întregi de osteneli necontenite I-au trebuit ca să-l întoarcă pe om către Dumnezeu: pe cât se pare, mai uşor i-a fost să pună capăt veşniciei vrajbe a Celui Veşnic decât să înfrâneze obraznicia prafului răscolit de viforul nestatorniciei. În schimbul învăţăturii celei mai curate, al pildei de viaţă celei mai sfinte, al semnelor covârşitoare, al nenumăratelor binefaceri, El cerea în loc de recunoştiinţă doar învoirea omului de a primi noua şi cea mai mare binefacere. Cu aceste arme de aur, El a biruit în cele din urmă necredinţa şi S-a mărturisit sărbătoreşte Tatălui Său: Eu Te-am proslăvit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac l-am săvârşit; arătat-am numele Tău oamenilor (Ioan 17, 4, 6).

(Sfântul Filaret, Mitropolitul Moscovei, Cuvinte despre Taina Crucii, Editura Sophia, Bucureşti, 2002, p. 29)

De la același autor

Ultimele din categorie