Cel mai mult trebuie să vă feriţi să alunecaţi în ideea despre propria dreptate. Îndată ce începeţi să alunecaţi în ea, să ştiţi că începeţi să păşiţi strâmb. Atunci să vă luaţi picioarele şi să le duceţi fără milă iarăşi în conştiinţa păcătoşeniei. Domnul îl primeşte numai pe cel care vine la El cu sentimentul păcătoşeniei. Şi de la cel ce vine la El cu sentimentul propriei dreptăţi Îşi întoarce faţa. De aceea a şi venit El, pe cei păcătoşi să-i mântuiască, nu pe cei drepţi (Comp: Mt. 9,13). Inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi (Ps. 50,18).

Cineva avea obiceiul să întrebe: „Tu, când mergi la rugăciune, mergi să primeşti pensia sau să ceri milostenie?". Foarte înţeleaptă întrebarea.

(Sf. Teofan Zăvorâtul, Rugăciunea, Ed. Egumenița, 2008, p. 20)