Fraţilor, să fim binefăcători şi milostivi, să urmăm Stăpânului nostru ca să nu ardem în văpaia cea veşnică. Să nu primim de la Dumnezeu bogăţia cu suflet rău, căci aşa mulţi săraci s-au făcut în Împărăţia cerurilor. Să nu prilejuim lacrimi săracilor prin averea noastră, ca să putem moşteni veşnicele bunătăţi. Şi aşa să câştigăm pe Domnul, Cel Care a zis: „Miluieşte şi vei fi miluit. Cu ce măsură veţi măsura, se va măsura vouă”. Să privim la sfinţii bărbaţi şi la sfintele femei care, pentru dragostea lui Dumnezeu, un trup aveau, dar şi pe acela uscat şi omorât cu postul, cu privegherea şi cu setea, prin privegherea de noapte şi în rugăciuni, prin închinăciuni cu lacrimi către Atotputernicul Dumnezeu, adică gura fiind pentru rugăciune, ochii pentru priveghere şi lacrimi, mâinile pentru a le ridica spre Dumnezeu, stând în picioare ziua şi noaptea. Aşa să strunim trupul, pentru ca sufletul la cer să-l ridicăm. Cei ce greşiţi să alergaţi la pocăinţă. Cei ce alergaţi sârguiţi-vă. Cei bogaţi daţi la săraci. Cei cu dregătorii împodobiţi-vă cu smerenie. Cei săraci primiţi cu mulţumire şi cu supunere. Preoţilor, îmbrăcaţi-vă în blândeţe şi dreptate. Judecătorilor, judecată dreaptă să faceţi, să izbăviţi pe sărac şi pe văduvă şi să răscumpăraţi pe săracul cel asuprit. Pe cei robiţi să-i izbăviţi de la moarte şi să nu treceţi cu vederea pe cel ce zace înaintea porţii voastre. Pe urmele Celui de obşte şi bun Stăpân să mergem. Să fugim de vrăjmaşul înşelător, cel ce pierde sufletele noastre. Să ne sârguim spre dumnezeiasca viaţă de care trebuie să ne apropiem după ce zăbovim puţin în veacul acesta. Iar, de ne lenevim, atunci să ne aducem aminte de Cel ce a pătimit pentru noi, Care ne va dezlega de legăturile păcatelor. Să schimbăm grija cea trupească şi de puţină vreme pe grija cea duhovnicească şi pururea fiitoare. Dumnezeului nostru, slavă!

(Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Din cuvintele duhovnicești ale Sfinților Părinți, Editura Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Suceava, 2003, pp. 287-288)