Jugul Meu este bun, şi povara Mea este uşoară

La începutul nevoinţei se cu­vine să lucrăm sfintele Lui porunci cu oare­care voie silită, ca, văzând Bunul Dumnezeu scopul şi osteneala noastră şi cum că cu plă­cere foarte alegem a sluji slăvitelor Lui voi, gata spre ajutor să ne trimită sfânta Lui voie.

Calea faptei bune li se arată celor ce încep a îndrăgi cinstirea de Dumnezeu aspră foarte şi cu totul posomorâtă, nu pentru că aceea ar fi astfel, ci pentru că, încă din pân­tece, firea omenească petrece împreună cu lărgimea dulceţilor, iar celor ce au putut să treacă de mijlocul ei li se arată dulce foarte şi desfătată; căci, astfel, obiceiul cel rău, fiind supus celui bun prin împreună-lucrarea bu­nătăţii, piere împreună cu pomenirea dobitoceştilor plăceri. Drept aceea, de aici, sufletul umblă cu dulceaţă pe toate cărările faptelor bune. Pentru aceasta, Domnul, aducându-ne pe noi pe calea mântuirii, zice: „Strâmtă şi necăjicioasă este calea ce duce în împărăţie şi puţini sunt cei ce intră printr-însa” (Matei 7, 14). Iar celor ce cu multă osârdie vor să se apropie de păzirea sfintelor Sale porunci, El le zice: „Jugul Meu este bun, şi povara Mea este uşoară” (Matei 11, 30).

Deci, la începutul nevoinţei, se cu­vine să lucrăm sfintele Lui porunci cu oare­care voie silită, ca, văzând Bunul Dumnezeu scopul şi osteneala noastră şi cum că cu plă­cere foarte alegem a sluji slăvitelor Lui voi, gata spre ajutor să ne trimită sfânta Lui voie. Şi de atunci dar este gătită voia noastră de Domnul, încât cu multă bucurie să lucrăm. (Sfântul Diadoh)

(Everghetinosul, vol. 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 147)

De la același autor

Ultimele din categorie