Stai lângă mormântul aproapelui tău: priveşte şi trage învăţătură! Ieri ochii aceştia vedeau, urechile acestea auzeau, gura aceasta vorbea şi trupul acesta era în mişcare – dar duhul de viaţă a plecat, şi ce se află acum înaintea ta?...  Deci fiecare să-şi amintească această clipă şi să se poarte aşa cum îi insuflă amintirea ei. Acum el, mâine noi: calea e una singură. Nu căuta plăceri pentru văz şi auz – mâine, ochiul se va închide şi urechea va înceta să mai audă. Nu-ţi lăsa în voia lor mâinile şi picioarele – mâine le va lega mâna morţii şi pe tine însuţi te va fereca de pat, din care nu te vei mai scula. Nu-ţi dori locuinţe luxoase – iată în ce veşmânt te vor îmbrăca mâine şi iată ce casă îţi vor pregăti. Nu-ţi dori decoraţii – ele vor fi puse în jurul sicriului tău, parcă batjocorind slava ta deşartă.

Nu te lega de pământ şi de nici un lucru pământesc – mâine coasa morţii va tăia toate aceste legături, şi împotriva voii şi a dorinţei tale vei merge în altă parte, unde toate sunt pe dos faţă de cele pământeşti. Deci mută-te din timp acolo cu gândul şi cu inima, ca atunci când te vor duce în acel tărâm să nu te trezeşti ca într-un loc străin, ale cărui rânduieli nu le cunoşti.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor, vol. I, Editura Cartea Ortodoxă, 2007, p. 164)