L-am sfătuit să-ţi arate fabula „Libelula şi furnica", de Crâlov. Să ştii că ţi se potriveşte. Şi aceea iubea săptămânile cu harţi şi nu avea la evlavie postul - dansa întruna. Nu-ţi spun acestea spre mustrare, ci pentru ca să ştii starea adevărată a lucrurilor şi la nevoie să rămâi cu capul pe umeri, adică să ţii minte că după îndulcire vine moleşeala, după veselia lumească, plictiseala, după îmbuibare - îngreuierea şi chiar boala, ce urmează ca umbra după trup.

Pe cât e de tare dintele, şi totuşi la iubitorii de dulciuri se şubrezeşte şi se risipeşte ca nisipul. De aceea Sfânta Biserică, învăţătoarea noastră, cântă: „Care desfătare lumească este lipsită de întristare? Care slavă rămâne pe pământ neschimbată? Toate sunt mai neputincioase decât umbra, toate mai înşelătoare decât visurile!" Iar scriitorul monden Crâlov nu a scris numai pentru mine şi tine „Libelula" sa, ci pentru lumea întreagă, adică având în vedere că cine-şi va dansa vara, aceluia greu îi va fi iarna. Cel ce nu vrea să-şi poarte de grijă în tinereţe, acela nici nu va avea ce aştepta atunci când îi vor slăbi puterile şi îl vor împresura neputinţele şi bolile.

(Sfântul Anatolie de la Optina, Filocalia de la Optina, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2009, p. 92)