Mai bine este a nu făgădui, decât a făgădui şi a nu da!

A face făgăduinţe Domnului de bunăvoie în cazul unei mari nenorociri sau din dorinţa de a dobândi ceva foarte folositor este o faptă demnă de laudă atunci când făgăduinţa este împlinită. Dacă însă este încălcată, cel ce a făcut făgăduinţa se face vinovat înaintea lui Dumnezeu.

A face făgăduinţe Domnului de bunăvoie în cazul unei mari nenorociri sau din dorinţa de a dobândi ceva foarte folositor, eu cred că acest lucru - care există peste tot în Sfânta Scriptură - este o faptă demnă de laudă atunci când făgăduinţa este împlinită. Dacă însă este încălcată, adică nu este împlinită propriu-zis, cel ce a făcut făgăduinţa se face vinovat înaintea lui Dumnezeu. Căci Sfânta Scriptură spune: „Rugaţi-vă şi răsplătiţi Domnului Dumnezeului nostru; toţi cei dimprejurul lui vor aduce daruri” (Ps. 75, 11).

(...) Şi dumnezeiescul David, în psalmul 115, spune: „Rugăciunile mele Domnului voi da, înaintea a tot norodului lui, în curţile casei Domnului, în mijlocul tău Ierusalime” (Ps. 115, 8-9). Şi preaînţeleptul Solomon: „Mai bine este a nu făgădui, decât a făgădui şi a nu da” (Eccl. 5, 4).

(Sfântul Maxim Grecul, Viața și cuvinte de folos, Editura Bunavestire, Galați, 2002, p. 92)

De la același autor

Ultimele din categorie