Mare slavă e tăinuită în post, şi mari lucrări se făptuiesc prin el. Postul e viaţă îngerească, şi cel care îl ţine stă în cinul îngeresc. Totuşi, să nu socoţi, că postul trupesc este el singur post adevărat. Nu! Nu posteşte cu vrednicie cel ce se înfrânează numai de la mâncare, ci se cinsteşte ca post când se îndepărtează omul, totodată, de orice lucru rău - că de posteşte cineva, dar nu îşi înfrânează gura de la grăirea de rău, batjocuri şi osândiri, sau de la minciuni, clevetiri şi defăimări, n-are nici un folos de la postire, şi prin aceste păcate îşi pierde toată osteneala sa.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Patericul Lavrei Sfântului Sava, Editura Schitul românesc Lacu, pp. 107-108)