„Nu faceți milosteniile voastre înaintea oamenilor, ca să fiți văzuți de ei, că unii ca aceștia și-au luat plata lor.”
Dar ce spune bogatul la toate acestea? „Voi face milostenii prin care voi fi mântuit.” Bine zici, dacă măcar le-ai face în ascuns, pentru ca în ziua judecății să dobândești la vedere bunătățile, împotriva acestuia stă cuvântul Domnului, care zice: „Nu faceți milosteniile voastre înaintea oamenilor, ca să fiți văzuți de ei, că unii ca aceștia și-au luat plata lor”.
Ce fel de milostenie este asta, o, bogatule, iconomule al nedreptății? Din răpire faci bine și primirea plocoanelor pentru tăinuirea judecăților! Nu e mai bine să nu nedreptățești? Dar cum nedreptățești? Îngreunând jugul lucrătorilor tăi și făcând milosteniile tale din prisosul răpirii. O, omule, ce socotești făcând acestea? Căci dacă miluiești din cele pe care le nedreptățești, fă milă cu cei pe care îi nedreptătești, bine făcând săracilor dintru ale tale. Căci ce părtășie are dreptatea cu fărădelegea? Și cum, batjocorind pe aproapele tău, pe altul miluiești? Ce este plata bunelor intenții, pe lângă suspinul celor nedreptățiți? De vreme ce unii te blestemă si alții se roagă pentru tine, pe care dintre aceștia Stăpânul și Judecătorul ceresc îi va asculta? Pururea pe cei nedreptățiți, pentru că ți-ai adunat cărbuni aprinși pe capul tău.
(Sfântul Simeon cel din Muntele Minunat, Viața și cuvinte de folos, Editura Doxologia, Iași, 2013, pp. 65-66)
Despre Sfântul Cuvios Simeon cel din Muntele Minunat
Domnul, Cel ce l-a sfințit pe robul lui cel ales încă din pântecele maicii sale, a binevoit a-i da în gând copilului care era de șapte ani să ceară să i se facă un stâlp în apropierea celui al cuviosului Ioan. Și după ce s-a făcut aceasta, îndată a stat pe el, având ca adăpost un cerdăcuț cioplit din lemn de nuc.
