Te-ai învățat să înduri în necazurile sufletești? Nu ai cumva obiceiul să te împietrești? Fii înțelept, nu fi nechibzuit, nu adăuga răni peste răni. Dacă în necazurile inimii sau în ispite te împietrești, tocmai asta faci: adaugi răni peste răni. Învață-te să rabzi și să te încredințezi cu totul voii lui Dumnezeu. Adu-ți aminte că trebuie neapărat să te smerești. În orice strâmtorare sufletească s-ar întâmpla, tu să-ți spui: „După păcatele mele aș merita ceva cu mult mai rău decât atât”. Dacă, de pildă, în necaz te-ai rugat și pentru izbăvirea de necaz și s-ar părea că nu ai fost ascultat, nu deznădăjdui, ci încredințează-te cu smerenie voii lui Dumnezeu. De răbdare și de smerenie ai la tot pasul neapărată nevoie: de răbdare, că adeseori ni se întâmplă neplăceri neașteptate și de neînțeles, de care ne străduim să uităm; de smerenie – ca să îndurăm cu supunere față de voia lui Dumnezeu neplăcerile ce se întâmplă. Dacă ți se pare că Domnul te respinge, să zici: „Fie sfânta Lui voie – fără îndoială că nu degeaba mă respinge. Ce îmi va ajuta în afară de smerenie? Mă voi smeri, și El mă va primi iarăși în mila Sa, precum este scris: m-am smerit și El mi-a ajutat mie”.

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Cunoașterea de Dumnezeu și cunoașterea de sine, traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2010, p. 70)