Neascultarea este gura iadului, împotrivirea în cuvânt este limba lui, subțire ca o sabie; plăcerea de sine sunt dinții lui ascuțiți pe tocilă; îndreptățirea de sine este pieptul lui; iar părerea de sine, care trimite la iad, este duhnirea pântecelui lui a toate mișcător.

Cel ce biruie pe cea dintâi, prin ascultare, le-a tăiat pe celelalte dintr-odată și urcă degrabă la Ceruri printr-o singură treaptă. Lucru cu adevărat minunat și dintre cele mai negrăite și mai neînțelese este că Domnul ne-a dăruit prin iubirea Sa de oameni ca printr-o singură virtute, adică prin ascultare, să urcăm înainte de vreme la Ceruri, precum printr-o singură neascultare am coborât sau coborâm la iad. (Sfântul Grigorie Sinaitul)

(Maxime și cugetări Filocalice, Editura Fotini, p. 310)